Sari la conținut

Petrol de şist la mâna a doua, soluţia găsită de companiile americane

Tehnica prin care şisturile deja exploatate mai sunt fracturate încă o dată a fost botezată de petrolişti "pompează şi roagă-te". Pentru că nimeni nu poate garanta că într-un puţ vechi mai sunt cantităţi de petrol şi gaze suficient de mari cât să justifice şi o a doua fracturare hidraulică. Este însă un risc pe care şi-l asumă din ce în ce mai multe companii energetice.

Pentru că săparea unui puţ nou de şist costă 8 milioane de dolari, în vreme ce reciclarea vechilor exploatări este de patru ori mai ieftină. Aceasta este diferenţa dintre pierdere şi profit la actualul preţ al petrolului, care, deşi a crescut uşor în ultimele zile, rămâne la puţin peste 50 de dolari pe baril pe bursa de la New York şi puţin sub 60 de dolari pe bursa de la Londra.

La aceste cotaţii, mai este profitabilă doar fracturarea şisturilor deja exploatate. Americanii apelează la reciclarea zăcămintelor din dorinţa de a-şi menţine cât de cât cota de piaţă în faţa saudiţilor, pe care ieftinirea petrolului nu i-a afectat atât de tare, pentru că zăcămintele lor pot fi exploatate mult mai uşor.

Însă, prin faptul că storc şisturile până la ultima picătură, petroliştii americani menţin ridicată oferta de ţiţei din piaţă. Ceea ce înseamnă că ar putea întârzia o revenire a preţurilor la un nivel mai ridicat.

Americanii sunt astfel într-o situaţie foarte dificilă. Dacă taie producţia de petrol ca să îi forţeze scumpirea, pierd cota de piaţă. Dacă menţin producţia la un nivel ridicat, mai obţin profit doar din exploatările la mâna a doua sau din puţinele lor exploatări convenţionale.

Reciclarea vechilor exploatări de şist îi dezamăgeşte şi pe activiştii de mediu care sperau că ieftinirea petrolului va forţa companiile petroliere să renunţe la fracturarea hidraulică. Nu se aşteptau ca fracturarea să fie folosită încă o dată în aceleaşi locuri.

Repetarea procedurii se face cu tehnici perfecţionate în ultimii ani. Companiile energetice de foraj precum Halliburton au găsit metode prin care fracturile şisturilor subterane să fie mărite astfel încât să fie eliberate din rocă resursele de petrol şi gaze care rămăseseră captive la prima exploatare.