Sari la conținut

Rompetrol, cumpărată de chinezi, cu medierea lui Medvedev. Ce se întâmplă cu datoria către România?

Negocierile dintre kazahi şi chinezi s-au purtat la nivel înalt în timpul unui summit la care a participat şi Dimitri Medvedev. Dar e un moment crucial, pentru că prin această companie, care a fost cândva românească, rebotezată KMG International, chinezii îşi fac o mare intrare pe piaţa europeană şi cea de la noi.

Precedentul francez. O tranzacție cu valoare nedezvăluită

CEFC, una dintre cele mai mari companii private din China, preia fostul Rompetrol Group într-o tranzacţie care evaluează compania, potrivit unor surse Reuters, la cel puţin 500 de milioane de dolari şi cel mult un miliard.

Actuala tranzacţie a avut însă un precedent. La sfârșitul lunii septembrie, aceeaşi companie chineză prelua Dyneff, o divizie franceză a Rompetrol, specializată în distribuţia carburanţilor, activă şi în Spania. O divizie care anul trecut a generat încasări de 1,9 miliarde de dolari. Suma acelei tranzacţii nu a fost dezvăluită.

Ce preiau chinezii în România

În urma tranzacţiei, care a fost negociată şi parafată la un summit al Organizaţiei Pentru Cooperare de la Shanghai, chinezii preiau toate afacerile pe care le au kazahii în România. Cele mai importante sunt reţeaua de 750 de benzinării sub marca Rompetrol, a doua ca extindere din ţară. Mai sunt şi cele două rafinării Petromidia şi Vega, care, împreună, au avut o pierdere de 225 de milioane de euro anul trecut.

Însă în prima jumătate a acestui an, Rompetrol Rafinare a intrat pentru prima oară pe profit după ce Petromidia a avut cea mai mare producţie de carburanţi de la înfiinţarea sa în 1979.

Toate aceste afaceri vor intra sub controlul chinezilor împreună cu afacerile KMG International din restul Europei. KazMunaiGaz rămâne totuşi cu un pachet de 49% din întreaga afacere.

Un acord cu uraniu la mijloc

Kazahii au ţinut opt ani această afacere afară. În vara lui 2007 au ajuns la un acord de preluare a 75% din Rompetrol Group cu Dinu Patricu. Valoarea tranzacţiei de atunci nu a fost comunicată oficial şi a diferit mult în funcţie de sursă. În mediile româneşti cifra pentru întreaga tranzacţie a fost estimată la 2,7 miliarde de dolari, inclusiv preluare de datorii. Într-un raport al KazMunaiGaz a fost publictată cifra de 1,7 miliarde de dolari.

Preluarea afacerilor KazMunaiGaz din România şi restul Europei de către chinezi face parte dintr-un set de acorduri economice de 4 miliarde de semnate între guvernul de la Beijing şi cel de la Astana. Una dintre înţelegeri prevede ca minele de uraniu din Kazahstan să fie exploatate de China General Nuclear, compania chineză care îi cere României garanţii de stat ca să construiască reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă.

Chiar şi această înţelegere ar putea fi contectată cu România. Autorităţile de la Bucureşti au fost interesate şi chiar au purtat negocieri cu Astana pentru a lua în concesiune zăcăminte de uraniu în Kazahstan, în condiţiile în care cele din ţară sunt aproape epuizate. Nu s-a concretizat însă nimic.

Ce se întâmplă cu datoriile față de statul român?

După acest anunţ, acţiunile Rompetrol Rafinare au crescut cu 12% la Bursa de la Bucureşti. Apar însă câteva necunoscute care privesc strict România.

Sunt la mijloc datorii ale companiei către statul român care nu au fost stinse şi pentru care s-au căutat tot felul de soluţii. Acestea privesc doar o entitate din grupul preluat, anume Rompetrol Rafinare, fosta Petromidia din Năvodari. E o datorie veche de 12 ani, la origine de aproape 690 de milioane de dolari, încă nerezolvată.

Statul român avea câteva acorduri cu kazahii despre cum să rezolve problema. Teoretic, la preluarea unei companii, se iau şi activele, şi pasivele. Dar în cazul de faţă avem doar acorduri, înţelegeri, memorandumuri şi s-ar putea ca investitorii chinezii să vadă altfel lucrurile.

Povestea datoriei Rompetrol

Statul este în acest moment acţionar cu 44% la Rompetrol Rafinare, parte a companiei mari KMG International preluată de chinezi. A redevenit acţionar fără voia sa, aproape cu forţa. Povestea din spatele acestei participaţii este lungă şi complicată. Iar viitorii patroni chinezi ai afacerilor KazMunaiGaz din România ar putea fi nevoiţi să descâlcească această situaţie.

În 2003, Rompetrolul lui Dinu Patriciu avea datorii de 600 de milioane de dolari la bugetul de stat plus penalităţi. Însă guvernul nu a executat silit compania, ci a transformat datoria într-un împrumut pe șapte ani cu scadenţa în 2010. Între timp însă, în 2007, KazMunaigaz a cumpărat Rompetrol de la Dinu Patriciu. Dar la scadenţa din 2010 a obligaţiunilor a refuzat să achite datoria moştenită de pe vremea lui Dinu Patriciu. Au plătit doar 71 de milioane de dolari, astfel încât conversia datoriei în acţiuni să nu facă statul acţionar majoritar la grupul Rompetrol. Guvernul de la acea vreme a dorit stingerea datoriei, dar s-a trezit acţionar. Cu pierdere, căci conversia s-a făcut la valoarea nominală a acţiunii, iar în piaţă titlul era cu circa 30% mai ieftin. Statul apoi a dat în judecată grupul kazah, s-a discutat inclusiv la nivel de autorităţi, fără a se obţine însă plata datoriei. În final, statul a acceptat conversia în cadrul unui plan cu mai multe promisiuni.

În 2013, Guvernul Ponta a anunţat că vrea să stingă această dispută. A ajuns la o înţelegere cu patronii kazahi de la Rompetrol. Statul a promis că va vinde o participaţie de 27% din Rompetrol Rafinare, iar KazMunai a promis că o va cumpăra pentru 200 de milioane de dolari. Tranzacţia nu s-a făcut nici până acum şi există doar o promisiune că anul viitor se va produce. Pentru ştergerea restului datoriei, kazahii au promis că vor înfiinţa un fond de investiţii în care vor aduce până la un miliard de dolari. Guvernul ar urma să primească 20% din acţiunile fondului fără să pompeze vreun ban. Însă şi în această privinţă au apărut neînţelegeri. Kazahii au vrut să includă în valoarea fondului investiţiile făcute la Petromidia, adică ei să beneficieze de bani. Statul nu a acceptat. Dar nici kazahii nu s-au lăsat mai prejos. Fondul promis este inactiv.

O dată cu venirea chinezilor nu se ştie însă ce se va întâmpla cu toate aceste planuri, vânzarea de acţiuni şi fondul de investiţii. Statul se poate trezi că va rămâne cu acel pachet de acţiuni la o rafinărie care are, de cele mai multe ori, pierderi, iar valoarea pachetului este mult sub nivelul datoriei iniţiale. 

Citiți și:

România furată: Petromidia. Zece guverne și compromisuri de aproape 700 de milioane de dolari