Consilier religie: „Religiile pot fi cel mai rău şi cel mai bun lucru. Poţi stigmatiza, izola, incita la ură, dar poţi fi și primitor”
Se încheie un an care, pentru România a însemnat multă atenţie din partea personalităţilor internaţionale. Dintre toate evenimentele care ne-au pus în centrul atenţiei, poate că cel care a rămas aproape de inimile românilor a fost vizita Papei Francisc la noi în ţară. Suveranul Pontif a venit aici cu mesajul „mergem împreună", iar felul în care ne-a arătat că se poate a contat enorm.
Religia, cel mai bun sau cel mai rău lucru
"Religiile pot fi cel mai rău şi cel mai bun lucru, depinde de ce faci cu ele. Poţi stigmatiza, izola, incita la ură, dar la fel poţi fi inclusiv, poţi fi primitor. Principala chestiune pentru religii şi societăţi este să gândim în termeni de „noi" şi nu „eu şi alţii". Sau „eu şi ei". Dacă începi să gândeşti prin „eu" şi „ceilalţi" intri în zona discriminării şi a intoleranţei. Jean-Christophe Peaucelle este consilier pentru afaceri religioase la ministerul de externe al Franţei. A făcut declaraţia în interviul realizat de jurnalistul Digi24 Cristina Cileacu.
Politica, religia şi „binele comun"
Toleranţa religioasă este încă o problemă pentru majoritatea statelor moderne. Discursurile religioase care cer pedepsirea sau izolarea celor de altă credinţă decât a majorităţii se ţin deseori în numele dreptului la libera exprimare. Când aceste idei sunt preluate de lideri politici populişti, lucrurile ajung pe calea greşită a extremismului. Poate de aceea rămâne greu de înţeles cu adevărat mesajul de unitate.
Cristina Cileacu: România a avut privilegiul de a fi vizitată de Papa Francisc şi a fost o vizită cu mesajul unităţii. Cumva a reuşit să facă pe toată lumea, credincioşi şi atei, catolici, ortodocşi şi adepţi ai altor religii, să fie fericiţi împreună la acest eveniment. Întrebarea este: în lumea noastră, politica şi religia au acelaşi rol, de a lucra pentru oameni. În opinia dvs politica şi religia, separat sau împreună, reuşesc să facă asta?
Jean-Christophe Peaucelle: Nu ştiu dacă reuşesc. Trebuie să încerce să lucreze cu succes pentru oameni. Prefer să folosesc expresia filozofică, teologică şi politică de „binele comun", să lucreze pentru binele comun. Dar nu au acelaşi rol, nu cred că este vorba de acelaşi rol. De aceea este important să separi, nu să divizezi, ci să separi. Religiile se ocupă de spiritualitate, suveranitate spirituală, iar politica se ocup de organizare, de administrare. L-aş cita pe Sf. Augustin care vorbea despre „oraşul cerurilor" şi „oraşul iadului". Deci logic, dacă ne gândim lucid, este important să le separăm şi să fim siguri că nu există niciun amestec între ele. Există o suveranitate politică în democraţie, este în mâna oamenilor, prin alegeri, iar parlamentele vor avea ultimul cuvânt. În acelaşi timp, este foarte important să ne asigurăm că politica nu se va amesteca în chestiuni religioase. Nu este treaba politicienilor să discute despre Sfânta Treime sau aşa ceva. Dar revenind la ce spuneaţi mai devreme, la vizita istorică a Papei Francisc, de fapt a doua, după cea a Papei Ioan Paul al II-lea acum 20 de ani în ţara dvs, cred că înainte de unitate, mesajul este cel al dialogului. Iar înainte de dialog, întâlnirea. Papa Francisc vorbea despre cultura întâlnirii, să ne uităm în ochii celuilalt. Filosofii francezi spun că animalele trăiesc unele lângă altele, iar oamenii ar trebui să trăiască împreună, fără diferenţe. În societăţile noastre, dacă ne uităm la peisajul religios, există o mulţime de diferenţe şi trebuie să trăim cu ele. De aceea, unitatea este un scop, dar nu neapărat unitatea religioasă, ci unitatea umană. Noi toţi facem parte din aceeşi familie a oamenilor, naţiunile. Şi trebuie să lucrăm fiecare să construim naţiunea, zi de zi. Cred că acesta este mesajul.
Cât de simplă este convieţuirea religiilor
Creştinism versus islam, sau mai bine, creştinism şi islam? În Europa apar moschei noi pentru populaţia musulmană care a migrat şi trăieşte acum în diferite oraşe de pe continentul nostru. România poate fi un exemplu bun de convieţuire a religiilor, cu o istorie de sute de ani.
Cristina Cileacu: Dacă ne uităm la Europa, să ne limităm doar la Europa, evident, Europa este creştină, dar auzim voci peste tot în Europa care spun că vom fi cuceriţi de islam. Iar ca rezultat al acestor voci, creşte şi retorica urii, mai ales în direcţia musulmanilor şi a populaţiei musulmane. Credeţi că Europa poate integra mai bine musulmanii, pentru ca, cum aţi spus, să trăim împreună şi să ne dăm seama că ne trebuie dialogul pentru că suntem acelaşi fel de oameni? Sau, alimentate de populism, aceste diferenţe se vor adânci?
Jean-Christophe Peaucelle: Cred că dacă ne jucăm cu temerile oamenilor, ne jucăm cu focul şi este foarte periculos. Este uşor să exploatezi teama oamenilor. Mai ales că acum sunt multe schimbări în lume, nu numai din cauza islamului, ci pentru că lumea se schimbă. Apar noi tehnologii, noi modalităţi de lucru, globalizarea, reţele sociale. În trecut, societăţile puteau trăi aproape izolate de alte culturi. Nu mai este posibil. Şi cred că este un lucru bun, pentru că diversitatea culturală este o bogăţie şi nu o problemă. Spuneaţi că Europa era creştină înainte. Putem discuta despre asta, creştinismul este un element important al culturii noastre. Dar noi, în Europa, suntem şi descendenţii culturii romane şi greceşti. În Franţa şi în multe alte ţări am avut închisori evreieşti de la început, şi suntem şi moştenitorii unei alte culturi, una filosofic-politică, a culturii iluminismului, iar toate aceste componente ne fac ceea ce suntem astăzi. Şi cred cu adevărat că a izola unul din aceste elemente pare o competiţie culturală. Am absorbit, integrat, profitat de aceste multe componente din istorie şi nu am niciun dubiu că putem să integrăm oamenii care vin din ţări sau religii musulmane. Ţine de politicile de integrare, de metode, de a avea o abordare pozitivă. Vorbesc cu un jurnalist şi observ de fiecare dată că atunci când vine vorba de integrare, presa vorbeşte despre asta. Dar zilnic, oamenii sunt tot mai bine integraţi în societăţile noastre, dar presa nu vorbeşte despre asta. Şi este normal, înţeleg asta, pentru că oamenii sunt interesaţi de probleme, de catastrofe... de ştiri rele, în general. Auzim de fiecare dată că un avion s-a prăbuşit, dar niciodată că a aterizat. La fel şi cu integrarea. Dacă ne uităm la societatea franceză, nu putem nega că sunt probleme. Dar în fiecare zi, pe lângă aceste probleme avem mii sau chiar milioane de oameni care sunt perfect integraţi, sau în proces de a fi complet integraţi.
Acceptarea celor diferiţi, un exerciţiu greu
Cristina Cileacu: Dar dacă politicile nu sunt eficiente pe acest plan, sau cel puţin pentru moment nu aşa cum ar trebui, poate avea religia un rol mai bun în această integrare a altor religii, când e vorba de naţiunile noastre, în Europa?
Jean-Christophe Peaucelle: Sunt convins că religiile au un rol în domeniul spiritual. Eu cred că religiile pot fi cel mai rău şi cel mai bun lucru, depinde de ce faci cu ele. Poţi stigmatiza, izola, incita la ură, dar la fel poţi fi inclusiv, poţi fi primitor. Cred că principala întrebare pentru religii şi pentru societăţi este de a gândi în termeni de „noi" şi nu „eu şi alţii". Sau „eu şi ei". Dacă începi să gândeşti prin „eu" şi „ceilalţi" intri în zona discriminării şi a intoleranţei. Dacă ne uităm la textul celui de-al II-lea Consiliu al Vaticanului este minunat de inclusiv. Proclamă libertatea de credinţă pentru toată lumea, nu doar pentru creştini. De obicei creştinii vor libertate religioasă pentru creştini şi nimic pentru musulmani, ateiştii pentru ateişti. Ideea este să luptăm pentru libertatea religioasă pentru toată lumea. Trebuie să ne rugăm pentru victimele războaielor, indiferent de confesiuni. Pentru că aparţinem de aceeaşi familie umană. Şi aşa cum arată şi al II-lea Consiliu al Vaticanului, există o unitate a rasei umane. Unitatea umanităţii, asta trebuie să promovăm noi, diplomaţii din viaţa internaţională, politicienii în programele lor politice, şi la fel religiile. Am participat la conferinţa de la Marrakech din ianuarie 2016. A fost o conferinţă musulmană cu teologi musulmani. Ideea era să proclamăm că Dumnezeu nu a creat musulmani, a creat fiinţe umane. Şi, fiind create de Dumnezeu, fiinţele umane, nu doar musulmanii, sunt acoperite de demnitatea creaţiilor lui Dumnezeu. Aceasta este abordarea bună. Asta trebuie făcută de oamenii religioşi. Eu nu sunt un om religios. Dar pot să transmit aprecierea şi sprijinul ţării mele, când aceste mesaje sunt exprimate.
Religia ca prioritate absolută
Sunt însă state care pun religia înaintea politicii şi unde liderii aleg să limiteze libertăţile cetăţenilor în numele respectării codurilor religioase. Dacă unele dintre aceste ţări încep să înţeleagă că cetăţenii au nevoie de mai multe drepturi şi mai relaxează regulamentele, în altele se aplică pedepse crunte pentru încălcarea normelor.
Cristina Cileacu: Putem vedea, mai ales în Orientul Mijlociu, dar nu numai acolo, că sunt state unde religia este mai prezentă în politică decât în statele noastre, care sunt seculare. Este un lucru bun, ajută cu adevărat populaţia sau este doar un mod de a păstra puterea şi atât?
Jean-Christophe Peaucelle: În primul rând, eu respect aceste state şi cultura lor, cunosc istoria lor şi nu vreau să fiu eu cel care deţine cheia situaţiei. Nu voi face aşa ceva, eu trăiesc în Orientul Mijlociu, ştiu şi înţeleg trecutul lor. Dar aşa cum am spus mai devreme, cred că este important să separăm religia şi politica, pentru un motiv foarte simplu. Toate religiile proclamă că nu pot fi limitate doar la religie. Credinţa este o alegere liberă, ar trebui să fie. O spun toate religiile. Cum o fac oamenii care vorbesc în numele unor religii, este altceva. Dar dacă accepţi ideea că a fi obligat să crezi nu înseamnă a crede, chiar dacă este o contradicţie, trebuie să accepţi ideea că societatea trebuie să fie inclusivă şi pentru credincioşi, şi pentru alţii, iar religia trebuie să fie separată de stat. Acum, fiecare stat are trecutul său, moştenirea istorică, iar fiecare ţară trebuie să găsească drumul său pentru a implementa felul acesta de separare, pentru a asigura libertarea religiei şi a credinţei, în contextul său cultural.
Educația religioasă nu înseamnă predarea religie
Cristina Cileacu: Aţi spus mai devreme că sunteţi în favoarea educaţiei religioase şi sunt de acord cu dvs pentru că trebuie să îi cunoaştem bine pe ceilalţi pentru a-i accepta. Iar oamenii au tendinţa de a respinge ce este diferit, pentru că se tem. De cele mai multe ori te temi de ceea ce nu cunoşti şi de ce este diferit faţă de cum eşti şi în ceea ce crezi. Cum se pot acumula aceste cunoştinţe? Prin religie, prin politica unui stat, prin şcoli, cum putem deveni cunoscători ai religiilor?
Jean-Christophe Peaucelle: Sunt mai multe modalităţi. Dar când vorbesc despre cultură religioasă, nu vorbesc despre a preda religie. Societăţile occidentale tind să creadă că religia aparţine trecutului, dar cred că religia nu a dispărut niciodată de pe scena internaţională. Dar trăim într-un fel de iluzie filozofică, cum că în sfârşit nu ne mai uităm la ea. Iar odată cu globalizarea, se întoarce. Iar câteodată te simţi pierdut în înţelegerea acestor evenimente. Dar fundamental cred că ignoranţa este leagănul intoleranţei. În Franţa găsim foarte multe sate mici, unde nu există niciun străin, totuşi oamenii votează cu partidele xenofobe. Le este teamă de ceea ce nu cunosc. Eu trăiesc într-o ţară musulmană, am prieteni musulmani, nu mă tem de musulmani. Cunosc o mulţime. Sunt parte din viaţa mea. Dar pentru oameni care n-au ieşit niciodată fizic sau cultural din zona lor, teama găseşte un teren fertil pentru a se instala. De aceea, trebuie să luptăm împotriva acestor fenomene prin educaţie. Este o responsabilitate a politicienilor, diplomaţilor, persoanelor publice, cercetătorilor, a formatorilor de opinie şi a liderilor religioşi, să evite orice stigmatizare, retorica urii. Să încercăm să evităm exprimările globale, de parcă musulmanii ar fi toţi la fel. Să încercăm să evităm stereotipiile. Slavă Domnului, omenirea este diversă. Chiar şi în aceeaşi naţiune. Să nu-mi spuneţi că toţi românii gândesc exact la fel. România este interesantă aşa cum este. Trebuie să acceptăm această diversitate ca pe ceva bun şi nu ca pe un obstacol.
Politica, religia şi „binele comun"
Cristina Cileacu: Am început acest interviu cu referire la mesajul de unitate pe care Papa Francisc l-a adus în România şi propun să îl terminăm cu acelaşi mesaj. Diversitatea este cea care ne face speciali şi mai umani.
Jean-Christophe Peaucelle: Pot adera la ceea ce ai spus, cu multă uşurinţă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
