Sari la conținut

Divizia de tancuri cu care Rusia vrea să provoace NATO în septembrie

Doctrina „maskirovka” a Rusiei nu face referire doar la un set de tactici militare de camuflare. Semnificațiile ei pot fi extinse și în registrul mesajelor codate prin simboluri cu profundă rezonanță istorică. De exemplu, cum ar fi participarea la mega-exercițiul militar Zapad-2017, pe care Rusia îl va desfășura în septembrie, a celebrei divizii de tancuri care a ocupat Berlinul în cel de-al Doilea Război Mondială și a participat la invadarea Cehoslovaciei în 1968.

În perioada 14-20 septembrie, Rusia și Belarusul, singurul aliat al Moscovei cu punct de acțiune spe arealul Mării Baltice, vor desfășura Zapad-2017, exercițiu militar de amploare organizat o dată la patru ani, pe o arie geografică ce cuprinde țărmul baltic, estul separatist al Ucrainei și enclava Kaliningrad, aflată între Polonia și Lituania.

Evenimentul a trezit nenumărate îngrijorări la Washington privind un posibil plan ascuns al Kremlinului prin această desfășurare de forțe. Principala îngrijorare din birourile Pentagonului a fost formulată de un general american și descrie voalat un potențial „cal troian” cu care rușii ar putea sosi la pachet în Belarus: „Marea îngrijorare este că trupele ruse nu vor mai pleca. Și nu suntem paranoici”.

Formată în 1943, divizia de tancuri fusese desființată în 1999, însă a fost reșapată în 2015. La acea dată, publicația Ministerului Apărării din Rusia, „Zvedzda”, anunța că divizia de tancuri urma să înglobeze în noua variantă alte două divizii, faimoasele Kantemirovskaya și Tamanskaya, subliniind cât se poate de îngroșat motivul revenirii pe scena armată a acestui fascicul militar din era sovietică: „Noua armată este capabilă să neutralizeze amenințarea din partea statelor baltice”

Cu alte cuvinte, o „dedicație” frontală la adresa graniței baltice a Alianței Nord-Atlantice. 

50.000 de soldați

Armata 1 de Tancuri „a fost, probabil, cea mai faimoasă dintre cele șase armate de tancuri pe care le-au înființat sovieticii în timpul războiului sovieto-german”, scrie într-un articol istoricul David Glantz.

Armata 1 de Tancuri a avut o contribuție decisivă și în bătălia de la Kursk (ultima acțiune ofensivă de tip blitzkrieg de pe frontul de răsărit al celui de-al Doilea Război Mondial), în luptele împotriva Ucrainei, precum și în avansul URSS-ului în Polonia, culminând cu momentul Berlin.

În legătură cu Primăvara de la Praga, Glantz subliniază: „Rușii îi înțeleg importanța (diviziei de tancuri – n.r.), la fel și belarușii sau ucrainenii”.

Comandantul diviziei de tancuri este gen. Alexander Chaiko. Armata 1 este compusă din aproximativ 50.000 de soldați, 800 de tancuri, între 600 și 800 de vehicule de infanterie și 300-400 de unități de artilerie, precizează Business Insider.

Majoritatea tancurilor sunt din seria T-72B3 și T-80. Vehiculele de infanterie: BPM-2.

Zvonul

În trecut, în special în anii Războiului Rece, au circulat mai multe zvonuri despre adevărata misiune care a stat la baza păstrării în modul activ a Armatei 1 de Tancuri după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial: și anume, faptul că Uniunea Sovietică voia să folosească divizia pentru a spulbera NATO într-o posibilă a treia conflagrație mondială.

În 2015, The Guardian relata despre planul Rusiei de a-și depozita rachete nucleare și de croazieră în Kaliningrad, unul locurile de desfășurare ale exercițiului militar, butonul de tatonare strategică și balistică pe care Moscova îl poate folosi pentru a amenința linia baltică a NATO.

Tot despre un pericol nuclear, printre alte iminențe, referitor însă la Zapad-2017, scria în luna mai și publicația de analiză militară National Interest. Autorii articolului, Tomasz K. Kowalik și Dominik P. Jankowski, identificaseră câteva implicații de modus operandi la care comunitatea internațională ar trebui să fie extrem de atentă, pornind de la felul în care Rusia tinde să exploateze prilejurile de exerciții militare la scară largă.

Colonelul Tomasz K. Kowalik este directorul Departamentului Militar de Afaceri Externe din cadrul Ministerului Apărării de la Varșovia. Dominik P. Jankowski este șeful Biroului de Securitate Estică al OSCE din cadrul Ministerului Afacerilor Externe din Polonia. 

russia-5day-war

Georgia, 2008.

Georgia 2008

Nu trebuie să mergem prea departe în trecut pe firul istoriei. Ultimul deceniu ne oferă un exemplu grăitor. Anul 2008, august. În timp ce toată lumea urmărea Jocurile Olimpice de la Beijing, într-un plan secund, pe 8 august, Rusia declanșa un atac-fulger la adresa Georgiei, invadând Osetia de Sud. Ce se petrecuse cu puțin timp înainte de operațiunea armată? Rușii tocmai ce încheiaseră un exercițiu militar în Caucaz, „Kavkaz 2008”, care - ironia sorții - se desfășurase chiar în nordul Georgiei, între 15 și 31 iulie.

Derulăm înainte: Zapad-2013. Kowalik și Jankowski amintesc că, atunci, exercițiul militar fusese unul fără o „notificare” prealabilă și a vizat, printre alte teritorii, și Crimeea, unde, sub camuflajul evenimentului, rușii au dislocat în peninsula ucraineană un număr semnificativ de trupe, militarii care, peste un an, aveau să contribuie la anexarea de facto a teritoriului ucrainean. 

Exercițiul Zapad se desfășoară o dată la patru ani și, de obicei, este pregătit cu maximă acribie în relaționarea publică, iar Zapad-2017, scriu cei doi oficiali, ar putea fi cel mai mare exercițiu de această factură din 1991 încoace. 

Antrenamente cu arsenal nuclear

Un alt subiect de îngrijorare pentru NATO ar trebui să fie „obiceiul Rusiei de a folosi arsenalul nuclear pentru instrucție în cadrul exercițiilor militare la scară largă”. Pe durata desfășurării Zapad-2009 și Zapad-2013, mass-media a relatat intens atunci despre scenariile pe bază de „lovituri nucleare” în țările NATO folosite de Rusia. „Vă puteți imagina ca NATO să practice (scenarii – n.r.) lovituri nucleare asupra orașelor rusești?”, se întreabă cei doi oficiali polonezi, atrăgând atenția că trebuie o monitorizare strică de către comunitatea internațională a substanțelor chimice, biologice și radiologice pe care „trupele nucleare” le vor folosi în cadrul Zapad-2017.

„Cel de-al treilea element care ar trebui supravegheat este dezvoltarea militară pe termen lung și stabilitatea regională. Cum va acționa și cum se va comporta Belarus – unicul aliat militar din regiune al Rusiei – pe durata exercițiului? Pe de-o parte, oferă o prezență militară de facto a Rusiei, din moment ce câteva unități rusești sunt deja permanent amplasate acolo. Dar pe de altă parte, dacă Rusia decide brusc să nu mai plece din Belarus cu desfășurarea de trupe după Zapad-2017? Acest scenariu, care nu este atât de improbabil, ar putea destabiliza situația și așa tensionată din regiune”, se mai arată în articolul publicat în National Interest.

În prezent, Rusia deține baze militare în următoarele zone din Belarus: Vileyka (un centru de comunicare al flotei navale), Hantsavichy (stație radar), Bobruisk (bază aeriană) și Baranovichi (bază aeriană).

Referitor la Zapad-2017, ministrul lituanian al Apărării, Raimundas Karoblis, atenționa în luna iunie că Vladimir Putin „vrea să testeze NATO și probabil cel mai bun mijloc de a o face sunt republicile baltice".