Sari la conținut

DIGIPEDIA. Emil Hurezeanu, despre 9/11: La peste un deceniu de la tragedie, pericolul a rămas la fel de mare

Atunci, un grup de terorişti Al Quaida scoşi din cavernele preistoriei şi instruiţi în cele mai înalte universităţi occidentale ale globalizării au deturnat patru avioane de linie - nu în Africa de vest, ci în estul SUA, pe care le-au transformat în flăcări de foc apocaliptice.

La New-York şi Washington, atentatele au lăsat în urmă mii de morţi, au lovit simbolurile puterii americane şi au aruncat Statele Unite, de la primul la ultimul cetăţean, într-o stare de asediu tulburătoare. Prin consecinţe de prim ordin, politic, geopolitic, economic, financiar, securitar, dar şi prin nenumăratele efecte colaterale care ne-au schimbat viaţa, această stare de urgenţă nu şi-a pierdut nici azi virulenţa.

Documentarul „9/11, Stare de urgență” se dinstinge în seria de documentare dedicate acelei zile, prin colecţia sa unică de mărturii ale actorilor politici sau obişnuiţi, cu un rol decisiv la 11 septembrie 2001.

Condoleezza Rice, şefa consiliului de securitate al Casei Albe, ministrul apărării Donald Rumsfeld, şeful Statatului Major Interarme, Meyers sau şeful de personal al Casei Albe, Andrew Card, apar în nume propriu în film şi ne spun ce-au facut atunci, în momentul de mare descumpănire al atentatelor, care le-au fost deciziile şi gândurile.

Nici unul nu ştia, după cele patru atentate, ce şi cine urmează. Este motivul pentru care, timp de câteva ore, Air Force 1, avionul fortăreaţă avindu-l la bord pe Preşedintele George Bush, a zburat fără altă ţintă în afara scoaterii din starea de posibilă ţintă a următorului atentat terorist.

Sunt prezentați în documentar eroi vii, oarecum uitaţi. Pompieri, supravieţuitori, membri de famile ai altor eroi răpuşi, anonimi şi tragici.

Se aud mai toate vocile-cheie ale orelor cruciale. Controlori de trafic, militari, jurnalişti, politicieni, inclusiv înregistrările originale cu circuit închis.

La peste un deceniu de la tragedie, pericolul a rămas la fel de mare şi capacitatatea noastră de apărare la fel de mică. Iată de ce, un astfel de documentar, din nenorocire, nu este doar o mărturie a trecutului, ci şi un avertisment, poate chiar o sumbră, nouă, previziune.