Sari la conținut

DIGIPEDIA. Primul Război Mondial, „catastrofa originară” care a dus la dispariția a patru imperii

Arhiducele Franz Ferdiand, moştenitorul tronului austro-ungar alături de soţia sa, ducesa von Hohenberg, intenţionează să asiste la manevre militare în capitala Bosniei Hertegovina. Provincia intrase de şapte ani în componenţa imperiului dualist şi mutarea a stârnit proteste, revoltă în Serbia, susţinută fervent de Rusia ţaristă.

Regatul independent Serbia musteşte de conspiraţii anti-habsburgice. Asistat de cercuri militare suspuse, controlat de celebrul colonel Dimitrievici, nume de cod Apis, şeful serviciilor de informaţii ale armtatei, tânărul licean Gavrilo Princip, în ultima clasă a gimnaziului din Belgrad, cu un pistol Browning la purtător şi câteva grenade în buzunare, pândeşte perechea imperială austriacă cu sufletul la gură.

La ora 10.40, dimineaţa are loc un prim atentat. Sârbul zeţar Cabrinovici aruncă o bombă în direcţia perechii imperiale în faţa primăriei. Nu nimereşte ţinta. Sunt rănite două persoane. Franz Ferdinand vrea să-şi continue turul de oraş în maşina deschisă. Protocolul vrea să schimbe ruta. Şoferul arhiducelui încă n-a aflat. Coloana se opreşte din acest motiv. Atunci răsună gloanţele trase de Princip. Atentatul reuşeşte. Soţia arhiducelui moare pe loc, moştentitorul tronului cinci ore mai târziu.

Spre seară, întreaga Europă aflase vestea.

Se declanşează atunci un cerc infernal. Împăratul austriac Franz Josef, în vacanţă la Bad Ischle, lângă Salzburg, ia trenul spre Viena. În cele câteva ore de drum, ideea războiului încolţeşte în mintea octogenarului. La Viena îşi consultă sumar colaboratorii şi cere sancţiuni militare exemplare împotriva Serbiei. La mjlocul lui iulie, Belgradul primeşte şi respinge ultimatumul austro-ungar, oricum inacceptabil. Structurile de putere şi alianţe din Europa intră în fibrilaţii. Austria-Ungaria este aliata Reichiului German, a Italiei şi a Regatului Român. Serbia este protejata Rusiei, aliată la rândul ei cu Franţa şi Marea Britanie. Mobilizarea începe în Austria, dar, foarte repede şi determinată pentru europenizarea conflictului, şi în Rusia. Ruşii îşi alertează şi flota de la Marea Baltică, în vecinătatea Germaniei, provocând Germania. Germania răspunde cu mobilizare. Operaţiunile austriece de pedepsire a sârbilor sunt repede depăşite de o realitate nouă, tulburătoare.

Toată lumea, la Paris, Londra, Berlin, Sankt Petersburg sau Viena vrea la război, cu gândul la victoria grabnică, la sfârşitul verii, oricum înainte de Crăciun. Germania invadează Belgia şi Olanda. În Galitia încep lupte dure între Austria-Ungaria şi Rusia. Italia şi România se declară neutre - şi rămân aşa până în l916, când vor intra în război alături de puterile Antantei, renunţând la alianţa iniţială cu Puterile Centrale.

28 iune l914 - este începutul „catastrofei originare” - cum a fost numit primul război mondial. Pentru unii aşa a fost. Dispar definitiv în 1918 patru imperii: german, austro-ungar, rusesc şi otoman. Vor muri în război 10 milioane de militari şi, în jurul lor, alte zeci de milioane. Cei mai mulţi, de gripă spaniolă, la sfârşitul războiului.

Apare pe arena geopolitică mondială, în forţă, America. Statelor Unite îi datorează Antanta victoria şi tot americanii girează decisiv Tratatele de pace de la Versailles şi Trianon.

Comunsimul si nazismul sunt efectele directe ale acestui razboi.

Dar nu pentru toţi europenii acest război a fost catastrofa originară. Pentru austrieci, unguri sau ruşi aşa a fost. Pentru români, italieni, polonezi, sârbi sau cehoslovaci, primul război mondial a fost un nou început, în interiorul regăsit, mărit sau pur şi simplu inventat al noilor state naţionale.

Urmăriți în materialul video atașat o discuție între jurnalistul Emil Hurezeanu și academicianul Ion Bulei, unul din cei mai cunoscuţi experţi ai primului război mondial din România.