Sari la conținut
News Alert

Drumul istovitor spre o viață mai bună

La începutul lunii august, luptele s-au intensificat în Siria. Atunci a început valul refugiaţilor. Pe lângă cei peste două milioane şi jumătate de sirieni refugiaţi deja în adăposturi din Turcia, zeci de mii şi-au riscat viaţa şi au luat drumul Europei.

„Am venit din Alep. Am fugit. Am venit ilegal”, spune Jemil Battal, un refugiat sirian.

Au ajuns cu greu în insulele greceşti de unde au fost apoi transferaţi la bordul unor feriboturi în Macedonia. Cu privirile în pământ, secaţi de puteri, cu stomacul aproape gol, mii de oameni trec graniţa.

„Măcar unul dintre aceşti oameni care vor să ne împiedice să intrăm în Ungaria să meargă în Siria şi să vadă cum e viaţa acolo”, spune un alt refugiat. Un altul adaugă: „Rişti să fii omorât. Când dormi, poată să cadă o bombă deasupra ta. Vezi un copil, braţul unui copil, picioarele unui copil în stradă.”

Drumul refugiaților prin Serbia începe la frontiera cu Macedonia. Aici a fost înființat un punct de trecere special pentru ei. Locul este păzit de polițiști și de armată. Oamenii sunt identificați și apoi ghidați spre centrul din Preșevo.

Serbia este ţară de tranzit pentru refugiaţi. De la graniţa sârbo-macedoneană, oamenii sunt urcaţi în autocare cu destinaţia Preşevo.

Şi în Subotica se dă o luptă pentru un loc în autocarul care îi duce mai aproape de graniţa cu Ungaria.

Vreau să lucrez în Germania pentru a trimite bani în Pakistan și astfel să-mi văd părinții fericiți. Atunci voi fi și eu fericit”, spune Salman, refugiat din Pakistan.

Ali vine din Siria cu o familie formată din nouă membri și spune că „după ce Guvernul a început să ucidă copii, femei, oameni... iar din 2012 până în 2013 au început cu bombele, cu avioanele, au distrus atât de multe orașe din Siria.”

Soarta le e potrivnică atunci când ajung la frontiera maghiară. Ungaria și-a închis cu diverse tipuri de gard frontiera sa cu Serbia. Unul dintre ele este din sârmă ghimpată foarte ascuțită, care se află foarte aproape de localitatea Roszke. Acest lucru însă nu îi descurajează pe migranți, care caută breșe în aceste garduri.

În Szeged fiecare migrant primeşte o hârtie care îi atestă statutul de refugiat. Sunt duşi apoi la gară şi trimişi în Budapesta. În gara din capitala maghiară se scrie o nouă pagină dureroasă a dramei lor.

„A fost uşor să ajungem aici, dar din păcate, poliţia nu ne dă voie să plecăm în Franţa, Austria sau Germania. E o mare problemă pentru noi”, povestește Orni, refugiat din Afganistan.

Destinaţia finală a celor care reuşesc să învingă foamea, setea şi mersul pe jos pe distanţe de zeci şi sute de kilometri: Germania. Peste un sfert de milion de oameni au cerut azil în marile oraşe nemţeşti doar în primele şase luni. Şi continuă să vină. Gemania le oferă sprijin financiar şi statut de refugiat fără multă birocraţie. Cei mai mulţi ajung la Munchen, unde gara s-a transformat în casă pentru năpăstuiţi.

Pentru a obţine permisul de muncă şi statutul oficial de refugiat trebuie să aştepte chiar şi patru luni. Toţi aplicanţii susţin un interviu la Oficiul pentru Imigrări din Munchen. Până atunci, sunt cazaţi în câteva centre amenajate la marginea oraşului.