Sari la conținut

Explicațiile geopolitice ale acordului nuclear iranian

Centrala nucleară din Bushehr. Foto © Gulliver/GettyImages 

După 12 ani de negocieri eşuate şi aproape un deceniu de sancţiuni economice, Iranul şi puterile lumii au ajuns, în sfârşit, la un acord nuclear. Regimul de la Teheran a acceptat să limiteze drastic programul său atomic în schimbul sancţiunilor care au îngenuncheat economia iraniană.

Vestea acordului a ieftinit şi mai mult barilul de petrol. Odată ridicate sancţiunile, Iranul îşi va relua exporturile la capacitate maximă şi, în acelaşi timp, va putea să îşi redeschidă economia pentru investitorii străini.

Prin acordul semnat astăzi între Iran, pe de-o parte, şi Statele Unite, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie şi Germania, de cealaltă parte, Teheranul va putea să îmbogăţească doar o cantitate mică de uraniu în următorii 15 ani. Va putea să îl foloseacă doar în scop ştiinţific.

Un embargou deja existent pe importurile de armament va rămâne în picioare în următorii cinci ani. Iar timp de opt ani Iranul nu va putea cumpăra tehnologie pentru dezvoltarea de rachete balistice.

În schimbul acceptării acestor condiţii, sancţiunile economice internaţionale îndreptate împotriva Iranului vor fi ridicate. Într-o primă fază, Iranul va avea acces la banii care i-au fost blocaţi în băncile din întreaga lume: nu mai puţin de 100 de miliarde de dolari. Apoi, va putea relua relaţiile economice cu ţările occidentale. Însă un calendar clar al ridicării embargourilor nu există încă.

Dr. Abshenasan, analist politic: „În vreo patru zile oamenii își vor da seama că nimic nu s-a schimbat și că vor trebui să aștepte patru, cinci, șase luni pentru ca efectele înțelegerii să se simtă în economie și în viața lor”.

Deși a resimțit din plin sancțiunile, Iranul a rămas în primele 30 de economii ale lumii, cu un produs intern brut de 437 de miliarde de dolari. În ultimele luni, odată cu accelerarea negocierilor privind programul nuclear, hotelurile din Teheran s-au umplut de oameni de afaceri străini. Mulți dintre ei vor să investeacă în exploatările de petrol și gaze, în combinatele petrochimice și în fabricile auto deja existente, care au personal calificat dar care, din cauza sancțiunilor, nu au avut acces în ultimii ani la tehnologii moderne.

Iranul este în același timp o uriașă piață de desfacere, cu aproape 80 de milioane de consumatori care abia așteaptă să cumpere mărfurile occidentale, la care până de curând nu au avut acces decât pe piața neagră.

Însă consumerismul nu va înflori peste noapte în Iran. Un sfert din populația activă este șomeră, iar moneda națională continuă să fie foarte slabă, ceea ce face ca importurile să fie scumpe.

Implicații geostrategice complicate

În vreme ce populaţia Iranului speră că o apropiere de Occident va aduce o îmbunătăţire a nivelului de trai, la nivel geostrategic, poziţia Teheranulului este mult mai complicată. La fel de complicată ca organizarea politică internă a ţării, o combinaţie unică de autoritarism şi democraţie.

În vreme ce preşedintele Hassan Rohani negocia pactul nuclear, liderul suprem, ayatollahul Khamenei, continua să aibă un discurs anti-occidental. Iranul este într-un război indirect cu Arabia Saudită şi nu recunoaşte existenţa Israelului. În acelaşi timp este un aliat al Rusiei şi are relaţii economice strânse cu China. Însă, după semnarea acordului nuclear, liniile de influenţă din Orientul Mijlociu s-ar putea schimba.

Rusia aşteaptă ca Statele Unite să renunţe la sistemele antirachetă din Europa, după acordul cu Iranul

Prima reacţie dură împotriva acordului nuclear a venit din partea premierului israelian Benjamin Netanyahu.

Benjamin Netanyahu: „Când cineva este pregătit să semneze un acord cu orice preț, acesta este rezultatul. Din primele informații pe care le-am primit, putem să determinăm deja că este o greșeală istorică”.

Netanyahu a spus de la bun început că scopul programului nuclear iranian este crearea unei bombe atomice care să șteargă Israelul de pe hartă. Acum, premierul israelian va încerca să îi convingă pe congresmenii de la Washington să blocheze înțelegerea de la Viena. Șansele sunt mici, chiar dacă Congresul este dominat de republicani. Oricum, Barack Obama a anunțat că-și va folosi dreptul de veto asupra deciziei Congresului.

Împotriva unui acord a fost tot timpul și Arabia Saudită, marele rival regional al Iranului. Riadul își vede amenințată poziția de lider regional odată cu o posibilă ascensiune a Teheranului, care în lipsa sancțiunilor poate prospera și economic.

Cele două țări sunt implicate într-un război indirect în Yemen, unde armata saudită încearcă să învingă rebelii Houthi susținuți de iranieni. Nu este singurul conflict în care este implicat Iranul, care luptă neoficial în Irak și Siria împotriva grupării jihadiste Statul Islamic. Iranienii nu fac însă parte din coaliția internațională anti-ISIS pe care o coordonează Statele Unite. Și nici nu vor face parte.

După semnarea acordului nuclear, Statele Unite și Iranul nu devin aliați. Retorica anti-occidentală a ayatollahului Khamenei cel mai probabil va continua, iar în conflictul din Yemen, americanii sunt de partea saudiților.

Însă de urmărit în perioada următoare este relația Iranului cu Rusia. Sancțiunile occidentale au întărit legăturile economice ale Teheranului cu Moscova. Însă, acum, când sancțiunile vor fi ridicate, Iranul își va putea reduce dependența economică de Rusia. Moscova va încerca pe cât posibil să evite această situație. În prima sa declarație după încheierea pactului nuclear, ministrul de externe Serghei Lavrov a declarat că Rusia se gândește să îi vândă Iranului armament sub supravegherea ONU. Embargoul care interzice în continuare Iranului să importe armament ar fi unul flexibil.

Ce înseamnă acordul pentru piața petrolului

După anunţul acordului nuclear, preţul petrolului brent a scăzut de la 58 de dolari la mai puţin de 57 de dolari. Apoi a revenit spre 58 de dolari spre seară. Nu a fost o evoluţie ieşită din comun, pentru că investitorii aşteaptă de ceva vreme acordul cu Iranul, aşa că nu au fost surprinşi.

Pe termen ceva mai lung se vede impactul. De la începutul lunii mai şi până în prezent cotaţia barilului a scăzut cu 10%. Alături de problemele economice din China şi Europa, revenirea în forţă a Iranului pe piaţa petrolieră a jucat un rol important în ieftinirea din ultima lună şi jumătate.

Iranul este a patra ţară în lume ca rezerve dovedite de petrol şi pe locul șapte ca producţie. În prezent însă, din cauza sancţiunilor, exportă doar 1,3-1,4 milioane de barili pe zi.

Oficialii de la Teheran spun că în doar câteva luni ar putea să ducă exporturile la aproape 2 milioane de barili pe zi şi, odată repornite toate sondele care au fost oprite în ultimii ani, Iranul va putea să exporte chiar şi 4 milioane de barili pe zi. Va inunda o piaţă a petrolului care deja suferă din cauza supraofertei care pune presiune pe preţuri.

Previziuni pentru prețul petrolului

Teheranul este pus într-o situaţie complicată. Dacă petrolul se ieftineşte în continuare din cauza exporturilor sale, creşte presiunea pe bugetul ţării. Pe de altă parte, numai prin creşterea exporturilor de petrol, chiar şi la preţ mai mic, poate fi repornită economia, care continuă să aibă probleme destul de mari. Da, Iranul are un produs intern brut de peste 400 de miliarde de dolari, dar are şi o populaţie mare, de 77 de milioane de locuitori. Ceea ce înseamnă că avuţia fiecărui iranian în parte este mică. Iar asta se vede şi în comerţul exterior al ţării.

Iranul are un excedent comercial destul de mare de aproape 37 de miliarde de dolari. Asta pentru că are importurile mici. Sancţiunile îi blochează accesul la unele mărfuri pe care oricum o mare parte din populaţie nu şi le-ar fi permis.

Urmăriți mai sus o discuție cu Oana Popescu, directorul Global Focus.