Sari la conținut

INTERVIU. Cum poate ajunge România din urmă economiile din Vest

„Dacă nu eşti competitiv, dacă nu creezi valoare, lucruri pe care oamenii le vor cumpăra pe bani destul de mulţi, în lume, nu doar în ţara ta, vei fi ignorat pas cu pas, se va crea o prăpastie, care va creşte.” Decanul facultăţii de business de la Universitatea Central Europeană de la Budapesta, Mel Horwitch, a făcut această declaraţie în interviul acordat emisiunii Pașaport diplomatic.

Sunt aproape 10 ani de când lumea a experimentat o criză financiară puternică, începută în SUA. La cel moment, în America a intervent Rezerva Federală, instituţia care a redus dobânzile şi a achiziţionat active, ca să ajute pieţele imobiliare să-şi revină. Bani ieftini, aşa se numeşte acest tip de împrumut cu rate mici, pe care guvernele îl susţin când vor să încurajeze afacerile şi generarea de locuri de muncă. Recent, Rezerva Federală a anunţat că va începe să îşi reducă treptat sprijinul pe care îl acordă din 2008.  Rămâne de văzut cum va reacţiona economia în condiţiile în care banca centrală închide robinetul de bani ieftini şi preşedintele are o ţintă clară de accelerare a creşterii economice.

Balazs Barabas: Există oameni speriaţi de preşedintele Donald Trump, spun că este imprevizibil, că ia decizii proaste, alţii spun că ia decizii bune. În ce măsură decide preşedintele Trump direcţia economiei americane, iar dacă are o influenţă mare, când vom simţi efectele deciziilor sale?

Mel Horwitch: Sunt un profesor de management, am o anumită experienţă în strategii, inovaţie şi antreprenoriat. Şi cred că înţeleg contextul global în aceste domenii şi ce impact au asupra politicii internaţionale şi a relaţiilor publice. Cred că trebuie să fim foarte atenţi. Preşedintele Trump are marele talent de a domina spaţiul public. În fiecare zi apare la televizor, pe reţelele de socializare, pe twitter şi aşa mai departe. Iar mulţi sunt fascinaţi de asta şi cred că asta este SUA. Ba chiar credem că Trump chiar intenţionează să facă tot ce spune. Dar cred că dacă mergem la esenţa lucrurilor, SUA rămâne SUA. Are încă o economie puternică şi creativă, şi ia direcţii care sunt foarte greu de oprit. Pieţele urcă, avem în continuare companii foarte puternice, rata şomajului a coborât la cele mai joase cote, consumul intern urcă. În SUA există o perspectivă foarte diferită faţă de ceea ce auzi în presa internaţională. Cred că este important să vedem SUA dincolo de imaginea pe care o vedem deseori în presă. Şi spun asta fără să am nicio relaţie cu dl. Trump sau cu politica sa. Cred că presa publică multe veşti proaste, mai ales din perspectiva Europei de Est şi a Europei Centrale. S-au schimbat multe de când am venit aici pentru prima dată, în 2011, când SUA era văzută ca un lider. Azi sunt probleme cu această imagine, poate chiar în mod justificat, într-o anumită măsură. Totuşi, SUA este o ţară mare, complicată, cu foarte multe nivele, mai ales pe plan economic. Şi cred că SUA este încă un lider din punct de vedere al factorilor de perspectivă ale unei economii moderne, bazate pe cunoştinţe. E un lider în inovaţii, în tehnologii noi, în noi modele de afaceri, în educaţia de management. În paralel, are universităţi deosebite, sectoare de inovaţii prospere peste tot în ţară, iar în acest sens cred că SUA este în continuare un model. Problema este că în acest moment avem probleme politice cu care ne confruntăm, atât în SUA cât şi în lume, şi aşa cum aţi spus, avem şi probleme economice. Dar cred că fundamental, SUA este în continuare puternică şi extrem de importantă. Şi trebuie să fim atenţi la generalizări, mai ales în sens negativ.

Suma tuturor datoriilor neplătite din SUA depăşeşte 20 de trilioane de dolari. Este cea mai mare din lume, iar valoarea ei este peste ceea ce produce America într-un singur an. Măsurile luate de guvern pentru stoparea crizei din 2008 au dus la creşterea datoriilor. Dacă pe termen scurt se asigură o creştere economică, pe termen lung, ridicarea nivelului de îndatorare nu este bun. Aşa cum spun analiştii americani, este ca şi cum ai încerca să conduci o maşină cu frâna de mână pusă.

Balazs Barabas: Am citit o ştire pe CNN care spune că Wall Street continuă să închidă ochii şi să se ţină de nas şi să ignore mulţimea de riscuri care ameninţă bursa şi economia. Aveţi vreo idee la ce se referă?

Mel Horwitch: Cred că există anumite riscuri în SUA, aţi menţionat chestiunea datoriilor. Cred că companiile de pe piaţă sunt supraevaluate, sunt la cote mai mari ca niciodată. Totuşi, oamenii cumpără produse şi servicii, sunt optimişti, Apple tocmai a lansat Iphone 8, 8 plus şi X, şi o nouă gamă de ceasuri. Continuăm să fim foarte inovatori şi creativi. Cred că acest lucru este la fel de important. Dacă discutăm despre SUA şi de ce e atât de complexă, e pentru că există o dihotomie în SUA. Toată lumea vorbeşte despre cei 1% din populaţie care devin tot mai bogaţi, şi e adevărat, într-o anumită măsură. Dar poate şi mai important este că avem centre şi regiuni foarte cosmopolitane în SUA, cele două coaste şi alte oraşe, şi există diferenţe mari în ţară, zone care nu au profitat din economia globală. Iar pentru mine e foarte important, este o problemă socială foarte gravă. Iar într-o anumită măsură, ultimele alegeri prezidenţiale au exploatat resentimentele şi dezamăgirea unor mase mari ale populaţiei SUA, aşa cum s-a discutat. Trebuie să găsim soluţii la această problemă. Trebuie să ne asigurăm că cetăţenii noştri profită în număr mai mare decât până acum de economia globală, de avantajele economiei globale. Şi asta e problema principală pentru administraţia SUA şi pentru companiile private.

Balazs Barabas: Nu a trecut mult timp de când Donald Trump a devenit preşedinte al Statelor Unite. Totuşi, 15% din populaţie trăieşte în sărăcie, aşa cum aţi spus. Ce poate face el pentru această masă mare a societăţii americane care l-a votat şi a crezut în sloganul său electoral?

Mel Horwitch: Cred că este o problemă serioasă şi trebuie tratată la un nivel fundamental. Necesită soluţii la nivelul sistemului de educaţie, trebuie să educăm oamenii, trebuie să calificăm oamenii, lucrătorii, ca să poată lucra în noi industrii, care se dezvoltă, în domeniul medical, servicii. Aşa cum ştiţi, automatizarea este un pericol, robotizarea şi alte tehnologii, care probabil vor desfiinţa multe locuri de muncă în economie. Trebuie să găsim metode prin care oamenii se pot adapta şi lucra în alte sectoare, alte meserii. Acest lucru necesită traininguri, cooperare între conducerea federală şi cele locale, studii foarte ample. Trebuie să ne ocupăm de sistemul de sănătate, fie că modificăm ce avem sau facem unul nou, Medicare sau cum vrem să-l numim. Trebuie să ne ocupăm de aceste lucruri, de infrastructură. Aceste lucruri trebuie făcute. Pericolul este că subiectele discutate în presă sunt superficiale şi nu tratează chestiunile importante pentru SUA şi indirect, pentru toată lumea.

Dacă economia SUA merge bine, acest fapt garantează stabilitate economică la nivel mondial. Poziţia dominantă în lume este acum afectată de politica statului, care pune în practică sintagma America first, America pe primul plan, şi reduce rolul ţării de la actor global la unul naţional. Europenii văd acest lucru ca pe o restricţie impusă de Washington asupra cooperării internaţionale şi sunt îngrijoraţi.

Balazs Barabas: Cunoaşteţi bine regiunea Europei Centrale şi de Est, aţi locuit şi locuiţi din nou în Ungaria, cunoaşteţi bine şi România. Care credeţi că sunt problemele acestor ţări, nu doar Ungaria şi România, dar şi Polonia, Slovacia, Republica Cehă şi altele, în acest context foarte schimbător al economiei europene, cu Brexit, cu alegerile din Germania, cu toate schimbările care au loc în regiune?

Mel Horwitch: Este o întrebare foarte interesantă şi importantă. M-am gândit mult la asta. Am venit aici în 2011, am fost decanul CEU Business School până în iulie 2016. Am avut mulţi studenţi din Ungaria, România, am avut multe programe în Bucureşti, erau studenţi străluciţi, şi nu spun asta pentru că vorbesc la emisiunea Dvs, erau studenţi minunaţi, profesionişti foarte buni. Am avut parteneriate cu alte şcoli de management din regiune, Universitatea Tehnică din Varşovia, Polonia. Deci m-am gândit mult la acest lucru văzându-i pe studenţii mei şi analizând datele.

Cred că această regiune are o şansă fără precedent. Într-un fel, este cel mai rău duşman al său pentru că nu vede această şansă, pentru că în continuare se uită în trecut. Când eram mic, am citit o carte SF care se intitula "Războiul infinit", de Joe Haldeman. N-o să v-o povestesc dar era despre un război continuu, care se tot repeta, iar şi iar. Câteodată mă simt în regiunea asta de parcă aş fi într-un război continuu, deşi ar trebui să ne uităm în viitor. Ce anume va face regiunea, Ungaria, Polonia, România competitive în economia mondială. Dacă nu eşti competitiv, dacă nu creezi valoare, lucruri pe care oamenii le vor cumpăra pe bani destul de mulţi, în lume, nu doar în ţara ta, vei fi ignorat pas cu pas, se va crea o prăpastie, care va creşte. Ceea ce trebuie să facem în această regiune este să ne dăm seama cum să fim competitivi, nu doar să concurăm pe bază de costuri mici, ceea ce se întâmplă aici şi în altă parte, ci pe bază de creativitate, inteligenţă, inovaţie. Acestea sunt lucrurile importante astăzi. Iar această regiune are o oportunitate de a face acest lucru.

Ba merg mai departe: avem nevoie în această regiune de un fel de strategie. E un termen de afaceri, ca orice altceva, am predat asta. Este o lipsă de strategie, poziţia este un reactivă. O tabără luptă cu cealaltă, iar şi iar. Iar acest lucru trebuie să se schimbe, trebuie să ne uităm spre viitor. Ne trebuie o strategie bazată pe economia modernă, bazată pe capacitatea de a produce lucruri dorite de cumpărători. Trebuie să avem încredere în cetăţenii noştri. Trebuie să avem încredere în copiii, în studenţii noştri, în profesioniştii noştri. De asta ar fi nevoie astăzi în regiunea aceasta. Merg şi mai departe, şi spun că suntem într-o poziţie bună, în cea în care estul şi vestul se întâlnesc. Asta face parte din problemă. O parte din problemă e că vrem să fim europeni şi avem un angajement pe lângă Bruxelles şi europeni, şi suntem europeni. Şi e bine. Dar în acelaşi timp suntem foarte aproape de vecinii noştri din est, de Rusia, de Ucraina, nu suntem foarte departe de Asia Centrală. La fel, nici India nu e foarte departe, China face investiţii masive aici.

Cum putem exploata această poziţie, cum putem fi intermediari, într-un sens bun? Într-un fel în care putem profita şi noi, şi cele două părţi, est şi vest? Acestea sunt lucrurile la care trebuie să ne gândim. Unul din lucrurile bune ale Ungaria, România, Polonia şi altele e că sunt ţări educate. Oamenii au o pregătire bună. Problema e că aceşti oameni bine pregătiţi pleacă în alte ţări să lucreze. Talentele noastre sunt "aspirate". Ar trebui să fim un magnet pentru talente, ar trebui să ne ţinem oamenii în ţară. Nu putem face asta punând bariere, să-i oprim pe oameni să plece. Trebuie găsite metode să atragi şi să ţii talentele în ţară ca să creeze noi valori.

Balazs Barabas: Există o neîncredere puternică a populaţiei, din Ungaria, România, alte ţări, o lipsă de încredere faţă de instituţiile politice şi administraţiile publice. Aşa cum spuneaţi, partidele politice sunt ocupate cu lupta între ele şi nu sunt preocupate de problemele ţării. Cum putem rupe acest cerc vicios, pentru că pare să nu se mai termine şi ucide toate energiile creative ale societăţilor?

Mel Horwitch: Da, cred că aţi descris bine situaţia. Cred că există multe soluţii la nivel de cetăţeni şi mai ales la nivelul profesioniştilor, al celor tineri. Unul din lucrurile la care m-am gândit mult timp, dacă ne uităm la clasamente, sunt de toate, despre competitivitate, inovaţie, şcoli de business, mediul de afaceri, iar în general, această regiune este la mijloc sau jos, cu unele excepţii, dar în general la mijloc sau jos. Dacă ne uităm la ţările asiatice, unde am petrecut mare parte din anul trecut, multe din aceste ţări au crescut foarte mult, uriaş, iar acum sunt primele pe planul inovaţiei, al afacerilor, indiferent că vorbim de Coreea, Singapore, Taiwan şi altele. Coreea şi Egipt erau la acelaşi nivel cândva, acum 25 de ani. Uitaţi-vă unde este Coreea acum, în comparaţie cu Egipt, nici nu mai vorbesc de Europa Centrală şi de Est.

Deci ceea ce avem nevoie acum e să ne dăm seama cum să ne dezvoltăm. Şi cred că trebuie să începem prin a avea încredere în tineri, în oamenii cu talent care vor să facă ceva. Trebuie să le oferi training, cele mai noi metode şi abordări, acces la pieţe, să îi prezinţi partenerilor din lumea întreagă. Trebuie să creezi relaţii de simbioză, să zicem, între antreprenori din Ungaria, România, şi pieţele din SUA, din Occident, să zicem, Japonia sau altele. Acest lucru cere un efort uriaş, şi timp ca să creezi toate aceste programe dar se pot face. Noi am început anul acesta cu antreprenori mondiali, iar la CEU Business School am făcut acest lucru la o scară mică. Se face în alte ţări şi ar trebui să facem acelaşi lucru aici. Guvernele şi sectorul industrial ar trebui să coopereze nu pentru avantaje politice dar pentru a crea noi locuri de muncă şi a creşte economia.

De ce nu există o şcoală de business mare, de top, în Europa Centrală şi de Est? În Spania sunt trei, în Franţa două sau trei, în Anglia trei, în ţările mici una sau două, în Elveţia de exemplu, dar niciuna în Ungaria. Niciuna în România care ar concura cu acestea. Şi spun asta din perspectiva şcolii mele, care era bună, dar prea mică. Este o şcoală bună, dar prea mică. Ar trebui să coopereze guvernul şi industria, pentru o viziune mare, care să fie pe măsura economiei globale de astăzi.

 Agenţiile de rating estimează că economiile lumii sunt în creştere, dar atenţionează că pe măsură ce sprijinul băncilor centrale se va diminua, după exemplul Rezervei Federale din SUA, scăderea sau stagnarea se vor resimţi la nivel economic. Politicile financiare şi politicile de stat au de găsit un limbaj comun care să impună soluţii eficiente, pentru că nimeni nu mai doreşte repetarea unei crize precum cea din 2008. Săptămâna aceasta a intrat în vigoare acordul economic şi comercial între Uniunea Europeană şi Canada (CETA), un exemplu care arată încă o dată cât de importantă este cooperarea în lumea interconectată în care trăim.

Balazs Barabas: Ca o concluzie, dvs spuneţi că antreprenorii, tinerii, societăţile ar trebui să coopereze mai strâns, să îşi formeze singuri viitorul, fără să aştepte politicieni şi partide politice să le spună ce să facă.

Mel Horwitch: Absolut. Exact asta spun. Spun că există atât de multe oportunităţi şi o poftă de a face asta, şi este sarcina noastră, a profesorilor, a presei, a guvernelor, a marilor companii să înlesnească acest lucru. Pentru mine, este o soluţie-cheie pentru situaţia în care ne aflăm. Nu spun deloc că n-ar trebui să facem şi altele în politicile publice, nu despre asta vorbesc. Dar dacă facem un pas în spate şi ne uităm care e realitatea, realitatea astăzi e una a oportunităţilor, o fereastră de oportunităţi care nu exista acum 15 ani. Nu existau bazele tehnologice, cunoştinţele, capacitatea de a comunica şi a aduce oamenii mai aproape, ca astăzi. Şi poate că nu va mai exista peste 20-30 de ani, dacă nu profităm acum de această ocazie.