Sari la conținut

Povestea drumului care a dus la moartea a peste 12.000 de prizonieri de război în al Doilea Război Mondial

"Calea ferată a morţii" leagă Tailanda de Birmania (în prezent Myanmar) şi a fost construită în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de zeci de mii de prizonieri de război ai japonezilor, dintre care peste 12.000 au murit în acest proces, fiind considerată una dintre cele mai mari atrocităţi din război. 

"Calea ferată a morţii", denumirea sub care este cunoscut calea ferată dintre Tailanda şi Birmania, este un drum feroviar de 415 kilometri construit de Imperiul Japonez în 1943 pentru susţinerea forţelor proprii în Campania din Birmania din al Doilea Război Mondial.

Scopul căii ferate a fost să suplimenteze forţele japoneze din Birmania, în contextul în care căile maritime deveniseră vulnerabile odată cu reducere forţelor navale japoneze după bătăliile din Marea Coralilor şi din Midway, din 1942. Odată ce calea ferată a fost terminată, japonezii au plănuit să atace Marea Britanie în India, în special drumul şi căile aeriene folosite de Aliaţi pentru a sprijini China pe deasupra Munţilor Himalaya, potrivit site-ului hellfire-pass.commemoration.gov.au.

Cu scopul de a termina calea ferată cât mai rapid, japonezii au hotărât să folosească prizonieri din partea Aliaţilor care căzuseră în mâinile lor la începutul lui 1942. Aproximativ 180.000 de muncitori civili asiatici şi 60.000 de prizonieri de război ai Aliaţilor au muncit pentru construcţia căii ferate, dintre care au murit 90.000 de asiatici şi 12.399 de prizonieri de război. Victimele prizonieri de război au inclus 6.318 de britanici, 2.815 australieni, 2.490 de olandezi şi 356 de americani.