Sari la conținut

Sănătatea premierului israelian stă în mâinile unui medic român

Balazs Barabas: De câţi ani sunteţi în israel şi cum aţi ajuns aici?

Tvica Berkovits: Sunt de aproximativ 40 de ani în Israel şi am ajuns în urmă cu 40 de ani din România. După terminarea Facultății de Medicină din Cluj am practicat medicina. Câţiva ani în România şi în 1975 am părăsit, am plecat din România în Israel cu soţia mea, care a făcut Conservatorul de muzică din Cluj, secţia de pian şi care actualmente, soţia mea este profesoară de pian şi este directoarea adjunctă a Academiei de Muzică din Ierusalim.

EXCLUSIV Benjamin Netanyahu, interviu pentru Digi24: „Atunci când noi ne apărăm, apărăm și Europa”

Balazs Barabas: Într-un alt fel, dar sunteţi foarte prezent în viaţa politică din Israel. Care este această poziţie pe care o ocupaţi şi cum aţi ajuns aici?

Tvica Berkovits: Poziţia mea politică este legată de primul-ministru Netanyahu. Eu nu mă ocup de politică fiindcă caut să mă depărtez de politică, însă sunt foarte apropiat de Netanyahu. În urmă cu 20 de ani, la clinica mea, care era o clinică foarte plină de bolnavi, mi-a apărut Netanyahu. Nu era politician atunci sau era la începutul politicii şi m-a rugat ca să fiu medicul lor, a auzit de mine, a văzut că sunt un medic foarte cunoscut. Sunt împreună cu dl. Netanyahu, care este astăzi primul-ministru al Israelului, de 20 de ani şi atunci am început să tratez pe copilul lui, pe cei doi băieţi ai lui, pe dumnealui şi soţia şi pe părinţii care au trăit până în jur de 80 de ani. De atunci sunt cu Netanyahu şi între noi s-a dezvoltat nu numai o relaţie de medic şi pacient, între noi s-a dezvoltat relaţie de prietenie care s-au accentuat şi aprofundat cu timpul. Astăzi, noi cu familia Netanyahu suntem foarte apropiaţi, participăm la toate evenimentele împreună, ne vizităm unul pe altul şi prietenia asta a noastră s-a accentuat şi mai mult. Pot să vă amintesc că soţia mea a fost şi profesoară de pian a celor doi băieţi ai lui Netanyahu. Deci încă o legătură care a făcut ca prietenia noastră să fie atât de aprofundată şi atât de legată. În urmă cu șase ani de zile, când dl Netanyahu a fost reales ca prim-ministru pentru a doua oară, am fost propus şi ales ca medicul personal al dlui Netanyahu ca prim-ministru. Deci este o funcţie oficială, o funcţie foarte importantă, fiindcă a devenit o funcţie oficială şi m-am bucurat, vă spun sincer, din cauză că este o mare bucurie pentru mine, ca un român să fie ales medicul personal al prim-ministrului israelian, care putea să aleagă pe toţi medicii din ţară. Eu i-am insuflat, vă spun sincer, dragoste pentru România. I-am povestit despre România atât de multe lucruri, că dumnealui ştie despre România totul.

Balazs Barabas: Aveţi practic în mâinile dvs viaţa lui, sănătatea lui. Nu este aceasta o responsabilitate foarte mare?

Tvica Berkovits: Vă spun, este o responsabilitate mare, dar dl. Netanyahu este şi el un pacient de-al meu. Eu am mii şi mii de pacienţi şi e un pacient deosebit, pe care l-am tratat şi înainte să fie prim-ministru şi îl tratez în continuare. Eu cred că este important ca un prim-ministru să aibă un medic personal şi cred că în toată lumea ar fi bine ca fiecare prim-ministru sau conducător de stat să aibă medic personal, fiindcă un conducător nu are timp să se ocupe de sănătatea lui. Adică eu am grijă nu numai de sănătatea lui, eu să am grijă şi să stau de vorbă cu el, multă lume zice să sunt şi un fel de consilier de-al lui, fiindcă dl. Netanyahu se consultă cu mine şi în alte probleme.

Eu vin în contact cu o populaţie enormă şi dl Netanyahu vrea să ştie ce crede populaţia pe multe probleme economice şi politice şi din cauza asta de multe ori noi avem discuţii despre aceste lucruri. Sigur că responsabilitatea mea este mai mare pentru că este primul-ministru şi pot să vă spun că nu este uşor. Ştiţi cine fac viaţa grea? Ziariştii. De ce? Cum se aude ceva despre Netanyahu imediat primesc zeci de telefoane: e adevărat? E adevărat că are asta şi are asta? Dl Netanyahu este foarte sănătos. Sper să fie sănătos şi în continuare. Îi fac examinări când trebuie să fie făcute, urmăresc tot ce trebuie să urmărească la un pacient la vârsta lui, are totuşi 65 de ani, şi deşi este responsabilitatea mare, mă bucur că îl tratez.

Balazs Barabas: Ce îi recomandaţi dlui Netanyahu ca să îşi păstreze sănătatea intactă?

Tvica Berkovits: Dl Netanyahu face mult sport. Nu vă vine să credeţi, dar face mult sport. Eu îi recomand. Problema lui Netanyahu este că îi este foarte dificil să iasă în public. La noi în ţară este foarte greu pentru un conducător ca să meargă la un restaurant sau să meargă la un spectacol, din punct de vedere al securităţii este foarte complicat. El face mult sport acasă. Merge cu bicicleta, fuge acasă mult, ridică greutăţi, încearcă să facă diete, tot timpul e în dietă, fiindcă este un om care este important, e foarte greu de făcut dietă la vârsta noastră, însă eu îi recomand mult sport acasă.

Balazs Barabas: Vorbeaţi de presa care îi face viaţa grea dlui Netanyahu. Din presă ştirile care sosesc în România din Israel sunt unele de tensiune permanentă, de conflict permanent între palestinieni şi israelieni. Este într-adevăr o atmosferă permanentă de tensiune, de conflict, sau situaţia este mult mai voalată?

Tvica Berkovits: Vreau să vă spun, acuma sincer. După părerea mea, starea din Israel este extraordinar de bună. Lumea trăieşte bine aici. Starea economică este bună, nu la toată lumea, din păcate. Însă starea economică e bună. Lumea pleacă în străinătate, lumea trăieşte bine. Ei, avem starea de tensiune care este din cauza palestinienilor şi care este o stare de când sunt eu în ţară de 40 de ani, este în continuare.

Balazs Barabas: Putem generaliza, că este din cauza tuturor palestinienilor această stare?

Tvica Berkovits: Vă spun ce se întâmplă: nu sunt politician, dar vreau să vă spun că şi palestinienii, dacă ar vrea pace, de mult am fi avut pace. Şi dl. Netanyahu vrea pace. Eu ştiu. Dl. Netanyahu vrea pace, e un om care vrea pace. Trebuie să fie doi care să danseze tangoul, cum se spune de obicei, înţelegeţi? Aşa că deocamdată... dar o să vină pacea.

Balazs Barabas: Când? Cum?

Tvica Berkovits: Omul trebuie să trăiască în speranţă, că va fi pace. Pentru că starea noastră şi a palestinienilor nu poate să continue tot timpul acelaşi lucru, de războaie, de războaie. E o stare intensă, o stare de mulţi nervi care sunt aici, mulţi morţi sunt de ambele părţi şi trebuie să existe o anumită situaţie. Eu pot să vă spun, şi asta pot să vă spun, că dl Netanyahu, cum îl ştiu eu, are multe discuţii care apar şi nu apar la presă şi doreşte într-adevăr pacea. Numai trebuie găsit acest drum care să ajungă la pace şi la urmă o să ajungem la drumul acesta. Este obligatoriu. Şi pentru palestinieni este importantă pacea, nu numai pentru israelieni.

Balazs Barabas: Se spune că viaţa politică, dacă ajungi destul de aproape de ea, iar dvs sunteţi aproape de ea, devine atractivă. Aveţi ambiţie sau vă gândiţi câteodată că ar fi bine să vă implicaţi mai mult în viaţa politică din Israel?

Tvica Berkovits: Vă spun, mie aşa de mult îmi place meseria mea de medic că nu ştiu dacă ceva, politică sau altceva să mă facă să renunţ la medicină. Dl. Netanyahu a ajuns la mine pentru că a căutat un medic cunoscut, n-a ajuns la mine oricum. A căutat pe cel mai cunoscut medic pentru băieţii lui la început. Eu eram cel mai cunoscut. Eu n-o să părăsesc medicina niciodată.

Balazs Barabas: Când mergeţi în România ce faceţi?

Tvica Berkovits: Nouă ne place totul în România. Sincer vă spun. Nouă ne place să fim la Bucureşti, v-am spus, mergem la spectacole, spectacole de înalt nivel: teatru, nouă ne plac concertele şi ne place opera şi ne place să ne plimbăm mult la Bucureşti, foarte mult, şi să intrăm la shopping şi nouă ne place foarte mult să ne plimbăm la Bucureşti, pe străzile frumoase ale Bucureştiului, sunt case frumoase. Ne place mult să ne plimbăm în partea noastră. Soţia s-a născut la Târgu Mureş, mergem la Târgu Mureş, am fost nu demult la Sibiu, am fost nu demult la oraşul meu natal la Târgu Lăpuş, orăşelul meu natal şi iubit, ne-am dus să vizităm. Anul viitor o să fie şi întâlnirea de 50 de ani a clasei. Extraordinar, nu-mi vine să cred. Deja sunt curios cum arată colegii mei, dacă s-au schimbat, cine sunt, unde sunt, deja am emoţii la întâlnirea asta de 50 de ani care o să fie. Ne place Poiana Braşov, Branul, Braşovul, orice. Noi mergem foarte mult şi ne place foarte mult România. Şi o să continuăm să mergem în România mult.