Delfinii sunt nevoiți să facă eforturi uriașe să se audă între ei și să coopereze, din cauza poluării fonice care a crescut dramatic în ultimii ani, potrivit unui studiu recent, relatează BBC.
Principalul mod de comunicare între delfini este grav afectat de poluarea fonică, cauzată de activitățile umane, cum ar fi transportul maritim și construcțiile. Mamiferele marine se bazează pe fluiere și ecolocație pentru a lucra împreună pentru vânătoare și reproducere, iar dacă nu mai sunt capabile să colaboreze din cauza poluării fonice, efectele pot fi devastatoare, avertizează cercetătorii, potrivit sursei citate.
„Dacă grupurile de animale din sălbăticie sunt mai puțin eficiente în a căuta hrană, atunci acest lucru va avea un impact negativ asupra sănătății lor, ceea ce va avea un impact în cele din urmă asupra sănătății populației”, spune Stephanie King, profesoară la Universitatea din Bristol.
Sunetul este unul dintre cele mai importante simțuri pentru animalele marine. Spre deosebire de lumină, care este rapid absorbită de apă, sunetul poate parcurge zeci, dacă nu sute de kilometri.
Oamenii de știință anticipau că cetaceele precum balenele, delfinii sau marsuinii vor dezvolta o gamă complexă de sunete pentru a comunica, în încercarea de a compensa pentru poluarea fonică cauzată de activitatea umană, scrie BBC.
„Știam din studiile anterioare că poluarea fonică are impact asupra animalelor. În cadrul acestui studiu ne uităm la modul în care poluarea fonică afectează comunicarea animalelor care lucrează împreună”, a declarat Pernille Mayer Sørenson de la Universitatea Bristol, cea care a condus cercetările.
Studiul, publicat în jurnalul Current Biology, a relevat că eforturile delfinilor de a compensa poluarea prin „strigăte” nu au fost suficiente și s-au luptat să lucreze împreună.
Studiul a fost realizat cu doi delfini cu nas de sticlă, Delta și Reese, într-o lagună experimentală cu antrenorii lor. Mamiferele aveau de îndeplinit o sarcină de cooperare. Fiecare delfin a fost echipat cu o etichetă temporară de sunet și mișcare, poziționată în spatele gurii, care le măsura comportamentul și sunetele.
Oamenii de știință au descoperit că, pe măsură ce delfinii au fost expuși la niveluri tot mai mari de zgomot creat de om, aproape și-au dublat durata fluierului și, de asemenea, zgomotul pentru a compensa această interferență.
În ciuda eforturilor lor, Delta și Reese au avut o rată de succes de numai 62,5% atunci când au fost expuși la o poluare fonică foarte mare, comparativ cu 85% în timpul experimentului de control cu zgomot de fond ambiental.
Următorul pas ar fi repetarea experimentului pentru delfini în sălbăticie, dar aceasta este o provocare din cauza dificultăților de a crea un scenariu controlat fără poluare fonică cu care să se compare.
Experții consideră că delfinii sălbatici ar avea rezultate și mai proaste atunci când sunt expuși la poluare fonică decât omologii lor de la centrul de cercetare. „Acești delfini, Delta și Reese, sunt foarte motivați și cunosc bine această sarcină. Au făcut-o de sute de ori pentru studiile anterioare. Dar dacă ieșim în sălbăticie, dacă un animal dorește să inițieze un comportament cu altcineva , s-ar putea să nu știe că partenerul său vrea să coopereze”, a precizat Pernille Mayer Sørenson.
Sunetul produs de o navă de marfă super-cisternă în timp ce se deplasează prin ocean va atinge volume de până la 200 dB, conform Muzeului de Istorie Naturală.
Editor : Loredana Bancăș
