Sari la conținut

Trei tineri care au schimbat lumea

Malala este cea mai tânără câștigătoare a premiului Nobel pentru pace. Adolescenta din Pakistan luptă ca fetele din lumea stăpânită de talibani să aibă acces la educație. În celălalt capăt al lumii, un tânar din Canada a schimbat viețile a peste un milion de oameni, care nu aveau nici măcar apă de băut. Iar în Filipine, de zece ani, un puști are grijă de copiii orfani, nevoiți să trăiască la periferia orașelor. Ei sunt doar trei dintre tinerii care au schimbat lumea.

Malala Yousafzai, Ryan Hreljac si Kesz Valdez sunt trei dintre copiii care au reușit să schimbe lumea. Unii dintre ei au luptat împotriva sărăciei, alții pentru dreptul la educație.

Malala Yousafzai este o adolescentă de origine pakistaneză care luptă împotriva discriminarii femeilor, în lumea stăpânită de talibani.

Pentru că a mers la școală, deși talibanii au interzis accesul fetelor la educație, Malala a fost victima unui atentat, în anul 2012. Atunci, bărbați înarmați au oprit autobuzul școlar și au deschis focul asupra fetei. Malala a fost grav rănită, însă a scăpat cu viață.

Pe 10 octombrie 2014, Malala a primit Premiul Nobel pentru pace. Adolescenta este cea mai tânără câștigătoare a acestui premiu. Juriul i-a acordat distincția „pentru luptă împotriva asupririi copiilor și pentru dreptul celor mici la educație”.

Eram la şcoală, la ora de chimie. Studiam despre atomi şi alte lucruri de genul acesta. Dintr-o dată, profesoară mea a intrat şi m-a surprins: „Ai câştigat Premiul Nobel pentru Pace!” şi eu am spus: „Ok!” şi după aceea am spus că vreau să termin şcoală, pentru că lupt pentru educaţie. Și am câştigat acest premiu pentru că lupt pentru dreptul la educaţie al copiilor”, afirmă Malala.

Celebritatea şi banii care au venit odată cu decernarea premiului Nobel pentru pace nu au schimbat priorităţile Malalei . Tatăl ei a postat pe reţelele de socializare cu ce note a terminat liceul: 10 pe linie.

Kesz Valdez este din Filipine. A reuşit să atragă atenţia lumii întregi cu povestea lui.

„Tot ce îmi amintesc este mizerie şi întuneric. Îmi aduc aminte că tatăl meu mă bătea. Trebuia să fac rost de bani, că el să poată să îşi cumpere alcool şi droguri”, afirmă Kesz Valdez.

La 4 ani, Kesz a fugit de-acasă şi a devenit copil al străzii. După ce a căzut într-un morman de cauciucuri în flăcări şi s-a rănit grav, băiatul a fost luat în grijă de un asistent social, care i-a devenit tutore. La aniversarea vârstei de şapte ani, Kesz a dăruit cadourile sale unor copii ai străzii. În anul 2012, la doar 13 ani, băiatul avea deja propria organizaţie caritabilă.

Mesajul lui Kesz este simplu: „Vă rog, ţineţi minte că 6.000 de copii mor în fiecare zi din cauza mizeriei, iar noi putem schimba asta!”

Ryan Hreljac este un tânăr din Canada, care a început să îi ajute pe copiii din Africa, încă din vremea în care era la grădiniţă. Atunci a aflat că într-un sat din Uganda, cei mici erau nevoiţi să meargă pe jos mai mulţi kilometri, în fiecare zi că să ajungă la apă potabilă. Impresionat, puştiul s-a apucat să strângă bani. La început a muncit pentru vecini. Apoi a participat la numeroase evenimente caritabile.

Ryan a înfiinţat Well Foundation, o organizaţie care a construit aproape 1000 de puţuri şi a oferit astfel acces la apă potabilă pentru aproape un milion de oameni.

Iqbal Masih este un alt copil-minune din Pakistan, dar care a sfârşit tragic.

La vârstă de patru ani, Iqbal a fost trimis de familia lui să lucreze, forţat, în industria covoarelor, în contul unei datorii de 4 dolari. În fiecare zi se trezea înainte de răsăritul soarelui şi muncea, în lanţuri, alături de alţi copii, 14 ore, şapte zile pe săptămână, cu o pauză de numai o jumătate de ora. Iqbal a evadat la vârstă de 10 ani, după ce a aflat că munca forţată a fost declarată ilegală de către Curtea Supremă din Pakistan.

În doar doi ani, Iqbal a ajutat peste 3.000 de copii pakistanezi, forţaţi să muncească în cele mai grele condiţii şi a ţinut discursuri despre drepturile celor mici, în toată lumea.

Nkosi Johnson, Dylan Mahalingam sau Claudette Colvin au luptat şi ei pentru drepturile copiilor. Au mutat munţii din loc în situaţii în care adulţii au ridicat din umeri.

Au în comun dorinţa de a-şi atinge visul, pasiunea şi determinarea. Au în comun perseverenţă şi faptul că nu renunţă în faţă eventualelor eşecuri. Pentru că sunt şi eşecuri acolo unde îţi doreşti să ajungi la un rezultat”, afirmă Corina Tanasiciuc, antreprenor.

Pentru că dincolo de dorinţă şi vis trebuie să existe vocaţie, pentru o viitoare profesie sau o anumită activitate socială ce ar putea să îi ajute pe ceilalţi oameni”, spune Anca Boalcă, psiholog.