Sari la conținut

„Ne-a lăsat o gaură în inimi”. MH17, trei ani de la tragedia aeriană care a îndoliat Europa

Luni, s-au împlinit trei ani de la tragedia în care a fost implicat avionul malaezian MH17, doborât de o rachetă de proveniență rusească. La începutul lunii, cele cinci state implicate în investigarea comună a dezastrului – Olanda, Malaezia, Belgia, Australia și Ucraina – au convenit ca procesul celor responsabili de incident să aibă loc într-un tribunal olandez. Aproximativ 100 de persoane sunt suspectate că au jucat un ”rol activ” în tragedie, însă anchetatorii nu au făcut publice numele suspecţilor.

17 iulie 2014. Cursa MH17 decolează de la Amsterdam cu destinaţia Kuala Lumpur şi urmează să survoleze Ucraina la o altitudine de 10.600 de metri. La trei ore de la decolare, aparatul este doborât în momentul în traversează spațiul aerian ucrainean, în regiunea Donețk, la aproape 50 de kilometri de frontiera cu Rusia. Racheta a fost lansată de la o distanţă de 320 de kilometri, din estul Ucrainei. În cele două zile de dinaintea incidentului, 61 de curse aeriene din 32 de ţări survolează în siguranţă această regiune, se arată într-un raport olandez din 2015.

Timp de un an şi trei luni, experţii olandezi au asamblat într-un hangar din Olanda fragmentele pe care le-au găsit în Ucraina şi au reconstituit o parte a aeronavei. Mai întâi, au construit un cadru metalic respectând dimensiunile modelului Boeing 777, apoi au amplasat bucată cu bucată, sinistrul puzzle. Astfel, au putut avea o imagine clară a modului în care avionul a fost doborât de o rachetă.

Anul 2015. Cu câteva ore înaintea raportului olandez, autorităţile ruse prezintă propria variantă la doborârea avionului malaezian. Dacă olandezii au refăcut parţial avionul, ruşii au recreat momentul exploziei. O rachetă BUK a fost detonată lângă macheta unei aeronave asemănătoare cu un avion Boeing 777. Mai mult, ruşii susţin că au identificat şi locul din care a fost lansat atacul, aflat, spun ei, sub controlul armatei ucrainene, nu al separatiştilor proruşi din Donbas.

Probabil cea mai cunoscută și tulburătoare mărturie fotografică a dezastrului aerian este cea în care, printre rămășițele carbonizate ale avionului și trupurile terciuite, zăceau împrăștiate în vegetația de pe câmp animalele de pluș și păpușile copiilor care se aflau la bord.

„Pădurea amintirii”

298 Crew And Passengers Perish On Flight MH17 After Suspected Missile Attack In Ukraine

Foto: Getty Images

Un olandez - care-şi plânge cei doi copii şi socrii ucişi în estul Ucrainei în urmă cu trei ani - cere să fie pedepsiţi cei care au doborât avionul la bordul căruia se aflau rudele sale, relatează The Associated Press, potrivit News.ro.

Într-o ceremonie emoţionantă, care a marcat cei trei ani de la tragedie, Evert van Zijtveld a îndemnat familiile celor 298 de victime ”să nu renunţe şi să nu tacă până când cei vinovaţi nu sunt aduşi în faţa justiţiei”.

Adresându-se rudelor şi prietenilor celor 298 de victime, Van Zijtveld a declarat că pierderea fiicei sale Frederique, la vârsta de 19 ani, şi a fiului său Robert-Jan, la vârsta de 18 ani, ”ne-a lăsat o gaură în inimi”.

El şi alte familii au vorbit la un nou memorial, în apropiere de aeroportul Schiphol de la Amsterdam, de unde a plecat Boeingul 777.

”Cei pe care-i iubim au plecat împreună într-o călătorie pe 17 iulie 2014, iar această pădure dedicată memoriei lor îi uneşte în mod simbolic din nou”, a spus Van Zijtveld.

Aproape 2.000 de rude au adus, luni, un omagiu celor 298 de victime luni, în Olanda, la inaugurarea unei ”păduri a amintirii” - monumentul oficial dedicat memoriei lor.

În formă de ”panglică verde”, 298 de arbori au fost plantaţi, în semn de omagiu pentru fiecare dintre victime. Monumentul a fost inaugurat la ora locală 14.00 (15.00, ora României) de regele Willem-Alexander şi regina Maxima ai Olandei, în Parcul Vijfhuizen, în apropiere de Aeroportul Amsterdam-Schiphol, de unde a decolat pe 17 iulie 2014 cu destinaţia Kuala Lumpur.

Numele pasagerilor şi membrilor echipajului au fost citite de familiile lor, după care regele şi regina, însoţiţi de 17 copii de la Vijfhuizen, au depus primele flori la memorial, urmaţi de apropiaţi veniţi din Olanda, dar şi din Australia, Malaezia, Regatul Unit, Germania sau Indonezia pentru a comemora victimele de 17 naţionalităţi.

Aceşti ”298 de arbori păstează vie amintirea victimelor”, a declarat fundaţia familiilor victimelor într-un comunicat. Această ”panglică verde (...) uneşte şi serveşte ca oază de reflecţie, alinare şi speranţă”.

Finanţat prin donaţii, proiectul conceput de artistul Ronald A. Westerhuis şi arhitectul peisagist Robbert de Koning a fost selectat în noiembrie 2015 de 60% dintre rude dintre trei propuneri.

Poroșenko: „Este o crimă nerușinată”

Înaltul Reprezentant UE pentru Politică Externă Federica Mogherini îndeamnă la o cooperare internaţională în căutarea celor care se fac vinovaţi de doborârea avionului malaezian MH17.

”Pentru a se asigura că cei care se fac vinovaţi de doborârea MH17 sunt aduşi în faţa justiţiei şi dau socoteală, ancheta penală are nevoie de susţinerea continuă a comunităţii internaţionale. Noi aşteptăm ca toate statele care sunt în măsură să ajute ancheta şi la inculparea celor vinovaţi să facă acest lucru, aşa cum cere Rezoluţia numărul 2166 a Consiliului de Securitate al ONU”, a precizat Mogherini, citată într-un comunicat.

”Este o crimă neruşinată care ar fi putut să fie evitată dacă nu exista agresiunea rusă, echipament rusesc şi rachete ruseşti aduse de pe teritoriul rus”, a scris, luni, președintele ucrainean Petro Poroșenko pe pagina sa de Facebook, adăugând: ”Responsabilitatea noastră faţă de cei care au murit şi faţă de generațiile viitoare este să arătăm agresorului terorist că va da socoteală pentru toate crimele comise.”

Obuzul

Știrile, declarațiile, comemorările trec, dar rănile din suflet, sicriele și războiul rămân. Ținut tehnic „în frâu” de Acordurile de la Minsk – în fapt, o tentativă anemică de pacificare – războiul din estul Ucrainei continuă netulburat, marcat de confruntări zilnice între rebelii pro-ruși și forțele guvernamentale. 10.000 de morți reprezintă, până acum, statistica de pe „devizul” acestui conflict secesionist care a reșapat vechiul spectru post-sovietic al granițelor mandate prin separatism.

Doi reporteri BBC ne spun povestea micuței Zhenia, orfană a războiului ucrainean. Zhenia trăiește în Avdiivka, un oraș din regiunea Donețk care a fost o perioadă una dintre liniile dure ale conflictului. În prezent, schimbul de focuri nu a încetat.  

Zhenia, către reporteri: „Vreți să știți unde a căzut bomba?” (le arată cu degetul în spatele ei) „Pe acoperiș.”

Obuzul, pe care îl reconstituie în videoreportaj degetul fetiței, i-a răpit mama.

Soldații ucraineni sapă tranșee, lunetiștii pro-ruși sunt pretutindeni, iar cărucioare cu nou-născuți pot fi zărite înaintând printre case spulberate, împinse de mame care, într-un etern hazard de ruletă rusească, nu pot decât să spere că ecourile de gloanțe care șuieră prin aer nu le sunt adresate lor. Acesta este un „colaj” zilnic pentru care dreptul international nu are decât o simplă etichetă: zonă gri.