Sari la conținut

Oamenii de știință explică ce s-ar întâmpla în primele momente după detonarea unei bombe cu hidrogen în Pacific

Săptămâna trecută, Phenianul a anunțat, prin vocea ministrului de Externe, Ri Yong-ho, că ar putea efectua cel mai puternic test al unei bombe cu hidrogen în Oceanul Pacific. Care ar fi primele efecte ale detonării în largul coastelor pacifice a unei asemenea bombe? Mai mulți oameni de știință ne prezintă ipotezele lor.

Oliver Buhler, profesor de matematică aplicată la Universitatea de New York, specialist în studiul dinamicii fluidelor, a explicat pentru publicația Motherboard că o primă consecință va fi crearea unor „valuri puternice”.

Unul dintre cele mai cuprinzătoare analize legate de acest reflex acvatic este un raport militar de 400 de pagini scris în 1996 de Bernard Le Mehaute și Shen Wang, experți în științe marine și atmosferice, notează Motherboard.

Detonarea unei bombe cu hidrogen cu încărcătură semnificativă ar declanșa o undă de șoc cu o forță energetică de 140 de kilotone. Serviciile americane de informații spun că testul nuclear nord-coreean de pe 3 septembrie a generat aproximativ această forță, cu mult peste bombele de la Hiroshima și Nagasaki.

Pe măsură ce unda de șoc se disperzează, plasma dezlănțuie din apă în aer cantități enorme de vapori. Apa se extinde radial, formând la suprafață o bulă uriașă, iar în adâncime produce o altă bulă, una de proporții abisale, cunoscută sub denumirea de „jet interior”. În timp ce bula se uniformizează pe suprafața apei, o coloană de apă se ridică ca o erupție și se dezintegrează într-o serie de valuri. Energia radioactivă din unda de șoc va ucide pe loc toată viața marină din zona detonării.

1506359948682-ADA304244-dragged

Descrierea unei bule în studiul din 1996 al Agenției de Apărare Nucleară.

Cu toate acestea, crede Buhler, valurile exploziei nu vor dezlănțui un tsunami.

„O bombă de genul acesta va fi mai degrabă ca o furtună. Va crea tone de valuri, dar valurile acestea se vor dispersa în exterior. Energia nu se va aduna într-un Big Bang de tsunami”, a subliniat Oliver Buhler.

Este posibilă o ploaie radioactivă în insulele Pacificului? Oceanograful Matthew Charette, care studiază efectul radionuclizilor asupra chimiei marine, este de părere că un asemenea pericol depinde de mai muți factori.

Când energia nucleară se combină cu oligoelementele din apă, cum ar fi sodiul și clorul, cele din urmă devin radioactive, însă daunele pe care le pot produce sunt dependente de comportamentul lor chimic.

„Unele elemente sunt foarte insolubile – se vor lipi de elementele și de particulele din coloana de apă, se vor așeza pe sedimentul local și nu vor fi o problemă pentru câmpul îndepărtat. Alte elemente, în schimb, sunt mai solubile în apa oceanică, precum Cesiul 137 de la dezastrul din Fukushima, care se poate deplasa cu curenții oceanici”, a afirmat Charette, adăugând că volumul Oceanului Pacific este mult prea mare pentru ca elementele radioactive să reprezinte o amenințare meteorologică severă.

Totuși, cel mai mare risc uman al unui test nuclear este impactul psihologic, susține Ken Buesseler, cercetător al Institutului de Oceanografie Woods Hole.

„Pune unde vrei radiația și oamenii își vor schimba imediat obiceiurile – de la peștele pe care îl mănâncă și până la locurile unde merg să înoate. Chiar dacă aceste lucruri ar putea să nu fie girate de știință, ele provoacă panică. Apoi, desigur, există îngrijorarea că următoarea bombă ar putea cădea într-o zonă populată”, a explicat Buesseler.