Sari la conținut

ANALIZĂ. Riscurile relaxării fiscale promise de Donald Trump

Relaxarea fiscală promisă de Trump poate face America o ţară foarte atractivă, dar există şi riscul ca datoria publică să se umfle periculos de mult. Planul e ca în următorii 10 ani taxele pe care le încasează Guvernul să fie cu circa 6.000 de miliarde de dolari mai mici. Şi totuşi republicanul nu pare foarte deschis la scăderea cheltuielilor. Iar rezultatul dă cu minus. Estimările optimiste sunt că datoria publică a Americii ar creşte în următorul deceniu cu 5.000 de miliarde de dolari. Cele pesimiste spun 10.000 de miliarde. Asta în condiţiile în care SUA stă deja prost la acest capitol.

Datoria publică a Statelor Unite a depăşit deja 19.000 de miliarde de dolari. La fel şi pragul psihologic de 100% din PIB. Cu reforma sa fiscală, Trump va răsuci cuţitul în rana, spun criticii. Susţinătorii cred, că din contră, mişcarea ar face America foarte competitivă din punct de vedere fiscal. Punctul central al programului e tăierea impozitului pe profit de la 35% la 15%.

Estimările arată că doar această măsură ar costa între 2.000 şi 2400 de miliarde de dolari. Sunt mulţi factori însă care nu pot fi cuantificaţi. Există riscul ca finanţele publice să fie afectate, există însă şi posibilitatea ca exportul de profit să înceteze. OCDE estimează că transferurile făcute de frica fiscului costă bugetul Americii 135 de miliarde de dolari pe an, deci 1.300 de miliarde în 10 ani, ceea ce ar echilibra parţial pierderile.

Prognozele însă au o lungă istorie de eşecuri. Iar planul lui Trump de a reduce veniturile bugetare nu merge mână în mână cu reducerea proporţională a cheltuielilor publice, ceea ce încă o dată pune sub semnul întrebării sănătatea fiscală a Americii.

Republicanul vrea tăieri la multe capitole, dar totodată promite investiţii de 500 de miliarde de dolari în infrastructură şi creşteri de buget la Apărare.

Venituri bugetare se vor pierde şi din alte surse. Companiile îşi vor putea deduce valoarea achiziţiilor făcute, iar dacă îşi repatriază banii ţinuţi în străinătate ar plăti doar 10% taxe. Şi pentru persoanele fizice povara fiscală ar scădea iar impozitul progresiv se va simplifica, de la 7 tranşe de venit la doar 3 - de 12%, 25% şi 33%. Deducerile vor fi şi ele mai mari. Însă ceilalţi republicani nu se arată la fel de generoşi. De pildă, Preşedintele Camerei Reprezentanţilor, republican, nu vrea să se meargă mai jos de 20% cu impozitul pe profitul companiilor. Chiar şi planul lui însă e văzut ca fiind periculos de optimist. Datoria publică ar creşte prea mult iar impulsul economic ar putea fi doar pe termen scurt.

Inflaţia poate fi o surpriză neplăcută, mai ales după ani de dobânzi foarte mici. Stimulul fiscal lasă mai mulţi bani în economie, ar creşte investiţiile, consumul şi sentimentul - ceea ce s-a şi văzut pe burse când investitorii au început să vadă partea bună a programului lui Trump. O încălzire a economiei ar forţa şi normalizarea politicii monetare. Pe de altă parte, dacă momentul ridicării de dobânda e ales prost riscurile sunt mari. Prea devreme şi avântul economic e tăiat. Prea târziu şi supraîncălzirea cuplată cu supraîndatorarea pot genera un şoc.

Peste zi, acţiunile pe toate meridianele urcau puternic tocmai în ideea ca acest plan de reformă fiscala va genera foarte multi bani. Dupa amiaza insa euforia s-a mai temperat si bursele europene chair au intrat pe uşoară scădere. Însă ceea ce ar trebui să înţelegem din aceste mişcări este cum se mişcă pieţele. Ieri dimineaţă a fost panica iniţială, după care a venit temperarea. Acum a fost un optimism deşanţat legat de banii care-i va pune la dispoziţie. Sume uriaşe. În tot acest timp, s-a uitat de protecţionism, de perturbarea comerţului global, temeri care au generat căderea de ieri de la început, după anunţarea rezultatului alegerilor. Cu alte cuvinte pieţele sunt cu adevărat bipolare.