Sari la conținut

BUSINESS CLUB. Va mai fi America măreaţă?

Oricine ar câştiga în Statele Unite, dilemele Americii sunt aceleaşi. Rusia, China, Coreea de Nord, ISIS pun la îndoială locul Americii în lume, iar răspunsurile celor doi candidaţi sunt diametral opuse. Viitorul preşedinte moşteneşte cea mai complicată politică externă a acestei generaţii, spun analiştii. Hillary Clinton trece drept candidat al continuităţii, deci şi al ne-schimbării, pe când Trump este omul schimbării, dar al unei schimbări controversate.

Sondajele o dau câştigătoare pe Clinton, însă la o diferenţă de doar 4 procente. Indiferent cine câştigă însă, mandatul la Casa Alba va fi unul plin de misiuni imposibile. Agresiunea rusă, războiul din Siria, ambiţiile militare ale Chinei şi testele nucleare ale Coreei de Nord scot la lumină o Americă care are în faţă multe încercări.

E un moment în care SUA nu-şi mai poate proiecta puterea diplomatică şi militară ca pe vremuri, spun analiştii consultaţi de The Wall Street Journal. Iar în faţa provocărilor, cei doi candidaţi au înclinaţii total opuse.

Trump e acuzat că ar fi marioneta Kremlinului. De cealaltă parte, Clinton acuză Kremlinul că apelează la atacuri cibernetice pentru a influenţa rezultatul alegerilor. Într-un moment în care relaţiile SUA-Rusia sunt mai distante decât oricând de la Războiul Rece încoace, ambele atitudini ar putea da greş.

Apropierea lui Trump de Rusia pune sub semnul întrebării securitatea Europei de Est, mai ales că republicanul a spus deja că America nu ar trebui să intervină necondiţionat dacă o ţară NATO e atacată. Pe de altă parte, săgeţile aruncate de Clinton spre Rusia ricoşează spre o zonă politică şi mai fierbinte - Siria. Cele două puteri nu au reuşit până acum să coopereze în problema războiului sirian, iar criza refugiaţilor alimentată de acolo loveşte Europa, de altfel marele aliat al Americii lui Clinton.

Pentru Siria, democrata pledează pentru închiderea spaţiului aerian. Republicanul vrea înmulţirea bombardamentelor. Iar ambii vor trebui să coopereze cu Turcia, membrul NATO din graniţa Siriei. Turcia însă e acum o provocare mult mai mare decât atunci când a ajuns Obama la Casa Albă. Ţara alunecă pe panta unei dictaturi moderne, preşedintele acuză SUA că-l adoposteşte pe clericul bănuit că ar fi ordonat tentativa de lovitură de stat din iulie şi nici intervenţia americană din Siria nu e văzută cu ochi buni. Americanii lucrează cot la cot cu grupările kurde din Siria, văzute însă ca extensie la PKK-ul din Turcia, grup terorist în optica guvernului de la Ankara.

La fel de întreţesute sunt interesele şi-n afara Orientului Mijlociu. Retorica anti-China a lui Trump ignoră importanţa economică a acestei ţări. Ar putea veni însă ca rezolvare la criza din Marea Chinei de Sud, unde Beijingul construieşte ilegal insule artificiale pentru a le militariza.

Pe de altă parte însă, stricarea relaţiilor SUA-China dă cale liberă programului nuclear al Coreei de Nord. China e singurul aliat al Phenianului - un Phenian care a făcut în acest an cinci teste nucleare şi mai multe teste cu rachete balistice. Dacă Trump loveste direct în Beijing, Clinton propune construirea de sisteme antirachetă în Japonia şi Coreea de Sud, o mişcare care din nou dă riscă să crească tensiunile între America şi China.