Sari la conținut

Interviu | Viziunea lui Trump asupra Europei. „România ar trebui să fie îngrijorată”

Întreaga planetă aşteaptă cu emoţie instalarea noului preşedinte ales al Statelor Unite. Vor fi schimbări majore în relaţiile internaţionale? Se va izola America? Va renunţa la rolul de apărător al lumii libere? Ce se va întâmpla cu NATO? Erin Jenne, profesor la Universitatea Central Europeană face o analiză completă la Paşaport diplomatic.

„Putin şi Trump se simpatizează, se flatează reciproc. Putin a fost puţin mai reţinut şi unii se întreabă care sunt de fapt adevăratele lui sentimente legate de Trump. Dar cred că simte şi el că poate lucra cu acest om”, spune Erin Jenne.

Surpriza alegerii lui Donald Trump în poziția de președinte al Statelor Unite se transformă în surpriza descoperirii unui om cu o atitudine diferită de cea din campania electorală. Personalitatea sa este însă imprevizibilă şi nimeni nu ştie cât va dura noua atitudine. „Să facem America mare din nou”, sloganul lui Trump, a convins masa populației albe, care se simțea nedreptățită de prea multe politici corecte, să voteze și să dea peste cap toate predicțiile care o indicau pe Hillary Clinton câștigătoare.

Balazs Barabas: Cursa prezidenţială s-a terminat, campania s-a terminat, ştim cine este câştigătorul. În cursul ultimelor luni, cei doi candidaţi au mers practic unul lângă altul, la o diferenţă foarte mică. Totuşi, oamenii par foarte surprinşi de victoria lui Donald Trump. A fost chiar atât de surprinzător?

Erin Jenne: Toţi credeam că Trump va pierde, că este un candidat „diferit” după standardele americane şi că violează practic toate regulile politice clasice, cred că nu trebuie să intru în detalii, cunoaşteţi deja declaraţiile sale văzute ca rasiste, misogine, bigote. Deci nu este un personaj prezidenţial sub nicio formă, şi mai sunt şi teoriile Fock, că nu este un candidat pe care votanţii să-l aleagă pur şi simplu. Toate acestea împreună au făcut lumea să creadă că Clinton va câştiga în mod sigur alegerile.

Cât de puternic este totuși președintele celei mai puternice țări din lume? Ce are voie și ce nu are voie să facă? Cât de mult îşi poate impune punctul de vedere? Dincolo de aceste răspunsuri trebuie să reținem un fapt: omul care ocupă această funcție își pune de fiecare dată amprenta pe evoluția lucrurilor la nivel mondial.

Balazs Barabas: Pe de altă parte este într-o poziţie sau va fi într-o poziţie total diferită ca preşedinte faţă de cea de om de afaceri, persoană privată sau politician în campanie. Există proceduri în administraţia americană de care el nu va putea trece şi încălca?

Erin Jenne: Evident, există asemenea proceduri, evident va avea consilieri. Pe de altă parte, cei care erau consilierii lui sunt oameni de la breitbart.com, o organizaţie de dreapta care vehiculează aceste teorii ale conspiraţiei, cei ca Newt Gingrich, Chris Christie. Sunt oameni care dau din cap tot timpul sau care încurajează acest tip de comportament. Preşedinţii îşi cam manifestă personalitatea. Am văzut la George W. Bush sau Nixon, care nu era foarte constrâns de aceste proceduri, paranoia sa renumită a dus la Watergate, şi el a fost pus sub acuzare. George W. Bush în mijlocul războiului din Irak a decis că nu poate fi câştigat şi l-a lăsat pe mâna consilierilor săi practic. Au foarte multă libertate în cum vor să guverneze.

Promisiunile pe care le-a făcut Donald Trump în campanie au fost ca o gură de aer proaspăt pentru clasa muncitoare americană. Oamenii simpli au fost mai puţin impresionaţi de scandalurile în care a fost implicat de-a lungul timpului candidatul lor preferat şi de declaraţiile sale rasiste, misogine şi aşa mai departe. Au fost cuceriţi de succesul palpapil al afacerilor lui şi de aerul de vedetă de televiziune.

Balazs Barabas: Mulţi oameni săraci l-au votat, deşi este extrem de bogat şi a fost întotdeauna. Cum ar putea fi el empatic şi să aibă în vedere îmbunătăţirea situaţiei lor?

Erin Jenne: Din nou, ceea ce oamenii trebuie să înţeleagă despre Trump este de ce atât de mulţi oameni cu venituri foarte mici l-au votat. Trump este o celebritate americană bine cunoscută de americanii cu venituri mici care au văzut nenumărate emisiuni TV. A avut roluri mici în multe filme, în care au apărut şi Trump Towers şi imobilele Trump. El este simbolul succesului, aspiraţiei către un statut pentru oamenii care au gusturi similare cu ale lui. Trebuie să ne amintim că el e originar din Queens. El, ca şi alţi membri ai instituţiilor republicane americane, nu este un aristocrat în adevăratul sens al cuvântului. Are un fel de sensibilitate culturală pe care cei mai puţin norocoşi o pot simţi. Ceea ce nu puteau cu Obama. Obama vorbeşte într-un stil elevat, foarte explicit, foarte educat. Trump vorbeşte, cum spunea un analist, la nivelul clasei a 4-a, limbajul, vocabularul şi gesturile sale. Deci are un fel de a vorbi care canalizează energiile emoţionale într-un mod care ajunge la oameni. El a fost numit de exemplu „miliardarul oamenilor simpli”, pentru că aspiraţiile lui, valorile lui, felul cum vorbeşte, accentul lui incult de Queens, toate acestea sunt lucruri pe care oamenii cu o educaţie de nivel scăzut şi cu venituri de nivel scăzut se pot identifica. Şi au senzaţia că el le înţelege problemele. El critică elitele, vorbeşte despre Mexic şi China în linii generale, foarte vagi, cam cum vorbesc oamenii. Deci chiar e ca un tip din barul de sub scară care urlă că ne iau locurile de muncă, toţi liderii sunt proşti şi vând America. Sunt exact lucrurile despre care oamenii vorbesc între ei.

Componenţa echipei de consilieri pe care Donald Trump o adună pentru a lucra împreună la Casa Albă le dă deja fiori pe şira spinării celor care au susţinut-o pe Hillary Clinton, dar şi comunităţii internaţionale. Cei alături de care Trump va conduce Statele Unite sunt politiceni cu reputaţii de oameni care preferă anumite categorii sociale în defavoarea altora. Copiii preşedintelui ales vor primi şi ei funcţii cu responsabilitate.

erin jenne

Balazs Barabas: Republicanii vor avea majoritatea în Congres, aveţi deja un preşedinte republican, chiar dacă nu toţi republicanii l-au susţinut pe Trump. Înseamnă această situaţie că Donald Trump va putea să facă tot ce vrea din poziţia de preşedinte, pentru că el va primi sprijin oricum din partea Congresului?

Eirn Jenne: Este o întrebare foarte bună, care presupune o cantitate destul de mare de speculaţii din partea mea. Timpul va demonstra cum se vor aranja lucrurile, dar sunt indicaţii iniţiale că s-a împăcat cu Paul Ryan, care este preşedintele Camerei Reprezentanţilor. După cum ştiţi, era o relaţie foarte rece între ei iar Paul Ryan nu voia nici să îi spună numele când le spunea oamenilor să se ducă la vot. Votaţi pentru cel nominalizat, dar nu vroia să spună Trump. S-au întâmplat nişte apropieri, va fi o relaţie de lucru, nu ştiu cât va ocupa această poziţie, dar nu văd niciun motiv pentru care acest lucru s-ar schimba, cel puţin nu în momentul de faţă. Cred că vor fi foarte multe mişcări legislative în primele 100 de zile şi apoi vor merge mai departe, tocmai datorită motivelor despre care vorbeaţi, un singur partid care practic controlează tot, Camera, Senatul şi Preşedinţia. Chiar dacă nu este o marjă uriaşă, este destul şi vor avea majoritatea directă şi alte lucruri de acest gen. Este destul de mult interes comun pentru reducerea taxelor pentru o anume parte a americanilor, probabil şi pentru reducerea taxelor pentru corporaţii, acesta este principalul obiectiv pe care republicanii mai conservatori îl vor împărtăşi cu republicanii mai populişti, există un interes comun acolo. De asemenea, au un interes comun în a reveni în decizia despre schimbarea climatică, în a renunţa la măsurile pentru sănătate date de Obama (Obamacare) şi probabil vor avea poziţii mai dure în ceea ce priveşte relaţia cu alte ţări. Da, cred că vor urma mişcări de genul acesta, de asemenea în ceea ce priveşte numirile în sistemul judiciar. Deci nu va fi greu pentru ei să pună pe cineva în scaunul liber de la Curtea Supremă. Cred că vom vedea mişcări mai multe în zone pe care nu le-am văzut până acum, pentru că era o guvernare divizată în administraţia Obama.

Balazs Barabas: Ne aşteptăm ca Newt Gingrich să devină secretar de stat. Este un politician cu experienţă, face acest lucru de mult timp. Ce aşteptări putem avea de la el în legătură cu Donal Trump? Ce se va întâmpla în domeniul politicii externe?

Erin Jenne: Din nou, este greu de spus cu siguranţă ce se va întâmpla la nivelul politicii externe, pentru că poziţiile lui Trump sunt vagi şi au rămas aşa până acum. Politicile sale au descrieri foarte "scurte", dacă intri pe site-ul lor. Nu spun prea multe. Numirea lui Gingrich este îngrijorătoare din punctul de vedere al oamenilor care ar dori o reducere a conflictelor din Orientul Mijlociu, pentru că el are o istorie lungă a unei poziţii neo-conservative aliniată la administraţia lui George W. Bush., care ar vrea să extindă influenţa SUA prin utilizarea forţei militare în regiune. Trump a spus că ar vrea să bombardeze masiv Siria.

Balazs Barabas: Statul Islamic.

Erin Jenne: Da, aşa este. Dar nu vor să lase nicio piatră nerăsturnată, niciun centimetru de teren neatins. Apoi, vor dori probabil să aibă o politică mai dură în ceea ce priveşte Iranul, eu cred că acordul cu Iran este în mod categoric în pericol. Încă mai sunt oameni într-o bulă neo-conservativă, din care Gingrich face parte, care ar fi pentru lovituri împotriva Iranului, acest lucru ar fi posibil. Vom vedea acţiuni militare noi împotriva ţărilor din Orientul Mijlociu. Nu ştiu cum va fi situaţia cu Afganistan, nu ar fi neapărat surprinzător să vedem o diminuare a conflictului, pentru că nu îmi imaginez că ar avea interese foarte puternice în acea ţară, dar cine ştie. Dar cred că poziţia generală pe care o va lua Gingrich este una care va pune America pe primul loc şi una care va folosi forţă militară în cantităţi mari. Aceste lucruri vor fi strâns legate de ceea ce Trump a promis într-una: întărirea armatei.

Israelul este printre cele mai avantajate state din lume de noua conducere a SUA. Trump a promis din timpul campaniei că va avea o relaţie foarte apropiată cu această ţară. Cum rămâne cu Palestina? Este încă devreme să ne pronunţăm.

Balazs Barabas: Preşedintele Obama a avut o relaţie mai degrabă rece cu premierul israelian Netanyahu, mai ales în problema palestiniană. Preşedintele Obama a criticat Israelul pentru colonii şi alte lucruri legate de situaţia palestiniană. Ce putem aştepta?

Erin Jenne: Îmi imaginez din nou că va reveni şi în cazul subiectului israeliano-palestinian la mai multă politică de tipul George W. Bush, ceea ce practic va însemna să dea mână liberă Israelului în teritoriile ocupate. Nu ştiu dacă voi avea dreptate în această privinţă, pentru că a avut subiectul ca temă de campanie şi în dezbateri a fost unul dintre puţinii oameni, el împreună cu Paul Ryan, care a criticat politica SUA pentru că a oferit oarecum orbeşte politica de securitate Israelului, în partea aceea de lume. Mi s-a părut surprinzătoare abordarea. Sunt foarte multe interese, unul dintre ele ar fi să blocheze SUA într-un fel de poziţie partizană pro-Israel în această chestiune. Cred că Netanyahu, care este un tactician foarte deştept, va reuşi să profite din plin de această situaţie, şi în continuarea acestui lucru va încerca să ajungă la comunitatea evanghelistă şi va încerca să influenţeze politica lui Trump prin acest canal.

Vladimir Putin a fost primul lider internaţional care l-a sunat pe Donald Trump să îl felicite pentru câştigarea alegerilor. În timpul campaniei electorale din SUA cei doi au avut atitudini reciproce amicale. Nu este încă foarte clar dacă planul de a face America mare din nou include şi o relaţie mai apropiată cu Rusia.

Balazs Barabas: Ce aşteptări să avem în relaţia cu Rusia?

Erin Jenne: O întrebare mare, grea. Îmi imaginez că va fi ceva nou din partea administraţiei Trump, ceva ce nu am văzut până acum şi anume acceptarea unei „mâini mai libere” din partea lui Putin. Cred că toată lumea este conştientă că Putin şi Trump se simpatizează, se flatează reciproc, Putin a fost puţin mai reţinut şi unii se întreabă care sunt de fapt adevăratele lui sentimente legate de Trump. Dar cred că simte şi el că poate lucra cu acest om, pentru că este cineva care nu este foarte convins de faptul că SUA are o obligaţie faţă de NATO şi articolul 5, de a proteja ţările care sunt sub influenţa NATO. Din cauza acestui fapt cred că este foarte posibil ca administraţia Trump să îi permită lui Putin să facă anumite lucruri pe care administraţiile precedente le-ar fi semnalat şi ar fi stârnit atenţia Washington-ului ca să ia măsuri de contracarare. Cred că poate decide brusc că lucrurile pot trece în latura personală, între el şi Putin. Pe de altă parte, are consilieri care au legături strânse cu Russia Today, sunteţi familiar cu televiziunea rusă. De exemplu, Michael Flynn, care este propus ca secretar pentru apărare, a fost chiar prezent la un eveniment important organizat de RT şi a făcut declaraţii pro-Rusia şi foarte critice la adresa administraţiei Obama, la adresa SUA în general, lucruri pe care nu ţi le imaginezi ca fiind acceptabile din partea unui secretar american pentru apărare. Deci sunt multe zvonuri legate de afacerile dintre oamenii lui Trump şi anumiţi oligarhi ruşi. Deci sunt şi interese personale de afaceri în Rusia care ar putea tenta administraţia spre o poziţie mai pro-rusă, ar putea să o ţină în acest gen de relaţie bună cu Rusia.

„Sub conducerea mea, SUA ar putea să nu protejeze alte state dacă sunt atacate de Rusia. Trebuie ca aceste ţări să îşi îndeplinească mai întâi obligaţiile pe care le au faţă de noi”. Această declaraţie făcuta de Trump în timpul campaniei nu a fost pe placul statelor membre NATO cu putere militară mai mică, pentru care un preşedinte american reprezintă liderul lumii libere iar articolul cinci o garanţie de securitate.

Balazs Barabas: Preşedintele Putin pare foarte sensibil la prezenţa tot mai accentuată a NATO în state care sunt apropiate de Rusia sau care se învecinează cu Rusia, de exemplu Polonia. Care credeţi că va fi poziţia lui Donald Trump în privinţa statelor din Europa de est? Pentru că poate spune, în regulă, America este pe primul loc, nu îmi pasă de Europa de est, lăsaţi-mă în pace. Deci?

Erin Jenne: Aş fi îngrijorată, ca să fiu sinceră. Mai ales dacă mergi şi mai spre est, în ţări precum Ucraina sau Georgia. Cred că administraţia Trump ar putea decide că nu merită nici măcar să trimită semnale prin canale diplomatice că este o linie aici pe care nu puteţi să o depăşiţi. Cred că vor decide pur şi simplu că aceea este sfera de influenţă rusă şi că SUA nu are neapărat interese puternice pentru apărarea acestor ţări care au fost la un moment dat parte din Uniunea Sovietică şi cred că ţările precum Ungaria sau România, ţările baltice, mai ales ţările baltice, ar trebui să fie îngrijorate, pentru că nu cred că NATO este o prioritate pentru Trump. A spus că consideră organizaţia o relicvă a războiului rece, irelevantă pentru secolul 21, este o „nouă zi” şi SUA ar trebui să-şi reexamineze toate angajamentele pe care le-au făcut peste hotare în lumina faptului dacă SUA va avea sau nu beneficii din fiecare. Are această atitudine pragmatică a omului de afaceri: vom obţine tot ce putem din orice, nici nu vom pune lucrurile la un loc, pur şi simplu vom examina pe rând fiecare dintre aceste relaţii şi vom decide dacă trebuie renegociate. Eu aş fi îngrijorată în locul unei ţări NATO din această parte a lumii.