Sari la conținut

Aderarea la zona euro, obiectiv dorit la Cotroceni

Aderarea la zona euro e o chestiune fundamentală pentru România. Înseamnă apartenenţa sau lipsa ei, la nucleul decizional al Uniunii Europene. E ceea ce spune, consilierul prezidenţial Leonard Orban, fost comisar european. Tot el, admite că procesul e de lungă durată, iar leii ar putea fi înlocuiţi cu euro în portofele, abia peste un deceniu. Şi numai dacă, totul merge bine din punct de vedere economic.

Leonard Orban, consilier prezidenţial: Fără îndoială, provocarea principală e aderarea la zona euro. Sper ca să fie posibilă într-o perioadă de 7 până la 10 ani, dar acesta trebuie să fie obiectivul principal al României. În această perioadă, România trebuie să stea aproape de ţările care ţintesc consolidarea UE.

Andrus Ansip, vicepreşedinte al Comsiei Europene: A fost un succes real pentru Estonia şi vreau să vă spun că în ţările vecine care s-au alăturat zonei euro mai târziu a fost aceeaşi poveste. O puternică susţinere publică, iar oamenii sunt fericiţi şi satisfăcuţi.

Dar zona euro devine accesibilă doar dacă România va avea între timp o creştere economică importantă, în fiecare an. Economiștii Băncii Naţionale vorbesc şi de riscuri mari.

Valentin Lazea, economist şef al BNR: Ce ne este nouă rău acuma când, vorba aia, Uniunea Europeană ne dă bani? Păi nu ar fi bine, zic eu, pentru că am deveni ca un electron liber care se deplasează pe orbite din ce în ce mai excentrice. În timp ce nucleul europei se coagulează, noi am deveni un electron liber tot mai expus unei eventuale expulzări.

Una dintre piedicile importante este diferenţa de nivel de trai de la o regiune la alta.

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR: În zona Bucureşti Ilfov, nivelul de trai, PIB ul pe locuitor, venitul pe locuitor a devenit superior mediei Uniunii Europene. Este chiar peste media zonei Berlin. În schimb, regiuni ample din Sudul şi Estul ţării sunt printre cele mai sărace din Europa".

Pentru a putea adopta moneda euro, România trebuie să aibă preţuri stabile, un deficit bugetar mai mic de 3% din PIB, un curs stabil şi o rată bună a dobânzilor pe termen lung.