Sari la conținut
News Alert

Europa, în fața unui nou test electoral

Europa este din nou în faţa unui test electoral important, în care naţionalismul provoacă valorile europene. Duminică, francezii sunt chemaţi la urne să decidă dacă rămân fideli principiilor democratice sau schimbă macazul spre viziunea antieuropeană, islamofobă şi rasistă, promovată de extrema dreaptă prin Frontul Naţional. Misiunea celor din Hexagon nu este deloc uşoară, dacă privim cu atenţie evoluţiile din Europa ultimilor doi ani.

Deja analiştii politici pregătesc scenarii pentru sosirea la putere a campioanei euroscepticilor francezi, Marine Le Pen. Misiunea francezilor nu este deloc uşoară, dacă privim cu atenţie evoluţiile din Europa ultimilor doi ani.

Germania, sub asaltul refugiaților

Valul de refugiaţi din Orientul Mijlociu şi Africa, declanşat în 2015, a dus la trezirea mişcărilor naţionaliste din mai multe state europene.

Germania, ţara care a primit cei mai muţi refugiaţi, a cunoscut o izbucnire a demonstraţiilor grupărilor extremiste de dreapta. Dacă în 2015 numărul imigranţilor ajunşi în Germania atingea pragul psihologic de un milion, anul trecut fenomenul a scăzut în intensitate, dar răul fusese făcut.

Pusă la colţ de naţionaliştii germani şi din alte ţări europene, şefa guvernului de la Berlin a mizat de la început pe integrarea migranţilor.

„Experienţa ne-a arătat că marea majoritate a musulmanilor de aici îşi exercită religia în limitele constituţionale, respectând Constituţia, iar unde nu se întâmplă asta, instituţiile de securitate decid dacă este nevoie de supravegherea acestora”, spunea cancelarul Angela Merkel.

Totuşi, Angela Merkel şi-a schimbat tonul în ultima vreme, în condiţiile în care sondajele pentru alegerile din această toamnă o situează pe locul doi, iar atacurile teroriste au lovit Germania.

Austria, aproape de alegerea unui președinte extremist

La est de germani, austriecii au fost la un pas să aleagă primul şef de stat de extremă-dreapta, după al Doilea Război Mondial. În alegeri s-au înfruntat eurofilul Alexander Van der Bellen şi extremistul Norbert Hoffer, reprezentant al Partidului Libertăţii. Acesta din urmă, un politician carismatic, a pledat împotriva primirii refugiaţilor în Austria. Victoria i-a revenit în cele din urmă lui Van der Bellen, cu doar şase procente diferenţă. Europa a răsuflat uşurată. Spiritul comunitar trecuse primul test electoral cu miză continentală.

Ungaria, naţionalism cu ştampila Moscovei

Un caz special în Europa este cel al Ungariei lui Viktor Orban. Dintr-un răsfăţat al Occidentului, la începutul anilor 90, când Ungaria se dezlipea de Uniunea Sovietică, actualul premier ungar a devenit în ultimii ani, potrivit analiştilor, un pion al Moscovei.

Fronda Budapestei a devenit mai evidentă în timpul crizei refugiaţilor, când Ungaria a refuzat sistematic sa respecte recomandările Uniunii Europene privind primirea refugiaţilor. Iar Viktor Orban a devenit brusc portdrapelul liderilor naţionalişti şi eurosceptici din estul continentului.

„Toată lumea poate vedea că Europa este inundată de un val de imigranţi care nu a mai fost văzut niciodată în istoria noastră. Politicile urmate de Bruxelles vor duce la o catastrofă a lumii civilizate”, prognoza Viktor Orban.

Din ordinul premierului, aproape toate la graniţele Ungariei au fost ridicate garduri, pentru a bloca valul de refugiaţi.

Politica „Zero refugiaţi” promovată de Viktor Orban a fost pe placul Moscovei, care a transformat Ungaria într-un aliat european în sânul Uniunii Europene. Asta, în condiţiile în care deciziile din ultimii ani ale premierului ungar au simptomele alunecării spre dictatură, prin controlul asupra presei şi puterii judecătoreşti şi, mai recent, prin suprimarea drepturilor universităţilor străine.

Naţionaliştii britanici și Brexitul

În capătul apusean al continentului, prezenţa tot mai mare a musulmanilor în societatea britanică a stârnit apariţia, pe lângă unele curente politice, a unor grupări cu iz nazist şi rasist, cum ar fi Britain First şi English Defence League. Membrii acestei grupări organizează demonstraţii în marile oraşe, încheiate în general cu lupte de stradă. Problema lor sunt mereu străinii.

De parcă situaţia nu era suficient de complicată pe bătrânul continent, mișcările naționaliste din Europa au primit o trambulină neaşteptată: campania electorală prezidențială din Statele Unite și ascensiunea fulminantă a lui Donald Trump în cursa pentru Casa Albă. Efectele s-au făcut simţite la referendumul pentru Brexit, în condiţiile în care principalul promotor al desprinderii de Uniunea Europeană, Nigel Farage, a fost unul dintre cei mai aprigi susținători ai lui Donald Trump.

Întotdeauna am crezut că ar trebui să ne guvernăm propria ţară, întotdeauna am crezut că ar trebui să fim liberi să ajungem să încheiem propriile acorduri cu adevăraţii noştri prieteni din lume. Şi este amuzant, adevăraţii noştri prieteni din lume vorbesc engleză, au un drept comun şi sunt alături de noi în vremuri de criză”, spunea controversatul Nigel Farage, liderul UKIP.

Olanda a spus NU extremismului

După şocurile de amploare planetară provocate de Brexit şi de alegerea lui Donald Trump ca preşedinte al Statelor Unite, anul 2017 a început sub auspicii sumbre pentru Europa. Toată lumea a urmărit cu atenţie dacă cel considerat un Donald Trump al Olandei, Geert Wilders, liderul curentului antiimigrație, câştigă alegerile parlamentare. Olandezii au rămas însă aşa cum îi ştim, un popor pragmatic, fidel spiritului comunitar şi imun în mare parte la discursurile naţionaliste şi izolaţioniste. Ţara Lalelelor a redus la tăcere extremismul cu o prezenţă masivă la vot, de peste 80 de procente, care i-a permis premierului conservator liberal Mark Rutte să rămână la putere.

Rămâne acum de văzut ce vor face francezii.