Sari la conținut

Armata turcă și rolul ei în apărarea valorilor moderne ale țării

FOTO: Gulliver/GettyImages

Turcia modernă a fost fondată în 1923 de Mustafa Kemal Ataturk care a fost adeptul laicizării şi al occidentalizării ţării, în mare parte islamice. Ataturk a intrezis anumite haine, inclusiv vălul, şi a înlocuit alfabetul arab al limbii turce cu cel latin. Armata turcă s-a considerat mult timp apărătoarea agendei laice a lui Mustafa Kemal Ataturk.

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, armata a dărâmat mai multe guverne, după ce a simţit că ţara se îndepărta de idealurile moderniste.

1960

În această perioadă, guvernul a început să fie mai deschis către religie. Mii de moschei au fost redeschise, chemarea la rugăciune în limba arabă a fost legalizată şi au fost create noi şcoli pentru formarea personalului religios. În replică, zeci de ofiţeri militari au lansat o lovitură de stat în luna mai.

Preşedintele, premierul şi câţiva membrii ai cabinetului (Partidul Democrat) au fost arestaţi şi judecaţi pentru trădare şi alte ofense. În septembrie 1961, premierul Adnan Menderes, înlăturat de la putere, a fost spânzurat împreună cu miniştrii de Externe şi de Finanţe.

Regimul cu dominantă militară a durat până prin 1965, când controlul a revenit din nou cetăţenilor, care au ales un nou premier.

1971

La câţiva ani după alegerea ca premier a lui Suleyman Demirel, recesiunea şi neliniştile civile au încurajat dezvoltarea mişcării islamiste. În loc să folosească tancurile şi violenţa, armata a dat o lovitura printr-un memoradum, adică sub forma unui ultimatum dat lui Demirel pe care îl acuza că duce ţara spre anarhie. Amata l-a forţat astfel pe premierul conservator Suleyman Demirel să demisioneze și i-a cerut unui membru al partidului de dreapta, susţinător al laicilor, Partidul Republican al Poporului, să formeze un nou guvern. Noul guvern a durat până în 1974, când un nou preşedinte a fost ales de Parlament.

1980

Situaţia din Turcia a rămas instabilă pe tot parcursul anilor 70; nu mai puţin de 11 prim-miniștri s-au schimbat în această perioadă. În septembrie 1980, armata a început lovitura de stat, când oficialii militari au anunţat că instituie Legea Marţială şi că preiau controlul. A fost ultima intervenţie majoră a armatei.

Generalii au preluat controlul, după ce violenţele dintre studenţii adepţi ai stângii şi ai dreptei au dus ţara în pragul unui război civil. Liderul Junta, Kenan Evren, a devenit preşedinte şi a rescris Constituţia pentru a garanta puterea armatei; noua Constituţie a fost votată prin referendum în 1982.

1997

În 1996, Necmettin Erbakan a devenit primul premier islamist al Turciei. La începutul anului următor, armata a forţat coaliţia islamică a lui Necmettin Erbakan să demisioneze, pe motiv că Necmettin Erbakan conducea Turcea către un regim religios.

Armata a reuşit să înlăture guvernul printr-o lovitură pașnică - „postmodernă”, după cum a fost caracterizată – adică printr-un memorandum, prin care mai înâi a forţat partidul de guvernământ să adopte măsuri anti-religioase, inclusiv interzicerea vălului în unversități. Politicieni laici au format un nou guvern.

În 2012, peste 300 de ofiţeri militari au fost închişi pentru o presupusă conspiraţie pentru a răsturna regimul actualului preşedinte Recep Tayyip Erdogan.

LOVITURĂ DE STAT ÎN TURCIA, EȘUATĂ: 265 DE MORŢI, MII DE ARESTĂRI