Sari la conținut

CRONOLOGIE. Istoria loviturilor de stat din Turcia

 

Foto: Wikipedia
Cronologia loviturilor de stat din Turcia

27 mai 1960: 38 de militari turci reuşesc să îl înlăture de la putere pe premierul Adnan Menderes. După ce este capturat, prim-ministrul este executat. Conducerea este preluată de generalul Gemal Gursel.

12 martie 1971: armata turcă intervine după ce rata inflaţiei ajunge la 80%. Armata emite un memorandum prin care îi cere premierului Suleyman Demirel să demisioneze, ceea ce şi face după câteva ore de la debutul loviturii de stat.

12 septembrie 1980: oficiali militari anunţă că impun legea marţială şi că dizolvă Guvernul. Forţe armate turce guvernează ţara pentru trei ani. Kenan Evren ajunge noul preşedinte al Turciei.

28 februarie 1997: armata forţează demisia premierului islamist Necmettin Erbakan. Lui Mesut Yilmaz îi revine sarcina de a forma un nou guvern.

Puciul din Turcia pe scurt

Republica turcă modernă a fost fondată în 1923 de Mustafa Kemal Ataturk, un fost militar adept al Kemalismului, o ideologie care prevede formarea unui stat modern şi secular, scrie vox.com.

Armata turcă se consideră protectorul Kemalismului şi a reuşit să deturneze patru Guverne începând cu anul 1960 în numele protejării democraţiei turce de haos şi influenţă islamistă. De fiecare dată, armata a întors ţara la democraţie, deşi într-o formă mai slăbită.

Recep Erdogan este perceput ca fiind o ameninţare la democraţia şi secularismul Turciei. Liderului AKP, un partid islamist moderat, i s-a imputat că opreşte libertatea presei şi că vrea să schimbe Constituţia în aşa fel încât preşedintele să aibă mai multă putere, potrivit vox.com.

Armata nu a reacţionat în ultimii ani la deciziile luate de Recep Erdogan, ceea ce i-a făcut pe mai mulţi să creadă că preşedintele turc a reuşit să o menţină sub control. Dar, tentativa de lovitură de stat sugerează că unii membri ai armatei au revenit la viziunea tradiţională că este rolul lor să protejeze secularismul şi democraţiei turcă.

Din ce se cunoaşte până acum lovitura de stat a eşuat. Potrivit analistului politic Naunihal Singh, citat de vox.com, loviturile de stat au succes atunci când liderii lor reuşesc să îi convingă pe alţi membri ai armatei că vor câştiga. Dacă oamenii cred că rezistenţa este inutilă, chiar şi cei loiali regimului se vor supune noilor condiţii.

Acest lucru nu s-a întâmplat vineri în Turcia. Potrivit relatărilor presei, mari porţiuni din armată au luat partea preşedintelui Recep Erdogan. La fel s-a întâmplat şi cu cetăţenii obişnuiţi care au ieşit în stradă şi chiar şi cu alţi politicieni. De asemenea, Recep Erdogan a venit la Istanbul, ceea ce nu ar fi făcut dacă nu era în siguranţă.

Puciul s-ar putea dovedi a fi un avantaj pentru Recep Erdogan, care s-ar putea folosi de aceste incidente pentru a-şi consolida puterea şi pentru a obţine acele schimbări constituţionale pe care şi le doreşte şi care i-ar da mai multă putere.