Sari la conținut

Emil Hurezeanu: Cum poate deveni Brexit-ul o șansă pentru România

În mod paradoxal, dezastruosul Brexit ar putea fi o şansă pentru România. Ambasadorul României în Germania, Emil Hurezeanu, explică de ce şi ce anume am putea câştiga noi din cel mai complicat moment al Uniuniunii Europene: ieşirea unei ţări din grup.

Emil Hurezeanu:

E una din fazele critice ale istoriei mai vechi şi mai noi. Noi datorăm ideea Uniunii Europene britanicilor, care, după al doilea Război Mondial, prin învingătorul indiscutabil al războiului care a fost Winston Churchil, au pus bazele Uniunii Europene pornind de la un model românesc al Austriei Mari, al unui tânăr publicist român, Aurel Popoviciu, care voia o Austrie Mare, unită. Şi multi dintre cei care astăzi și acum 60 de ani au conceptualizat Europa s-au bazat pe cartea lui din 1906, care a apărut în Germania.

Anglia nu a vrut niciodată să facă parte din Statele Unite ale Europei. Anglia are o tradiţie istorică de „wait and see”. Așteaptă și observă. Condiţia geografică îi asigură acest rol. Nu aş fi crezut niciodată că deşi a intrat foarte greu - nu din cauza ei, ci datorită Franței. Franța cu De Gaulle au amânat intrarea Marii Britanii in UE. A intrat la începutul anilor 70, foarte târziu, dar uite că iese prima. Nu a ieşit Grecia în timpul marii crize de acum câţiva ani.

Ce înseamnă asta? În sistemul de securitate şi de prosperitate şi de valori al Uniunii Europene, Marea Britanie juca un rol de primă mână. Dacă ar fi numai ieşirea Marii Britanii, în condiții de pace, armonie, stabilitate internațională, poate ea era mai digerabilă, dar e vorba despre o suprapunere de crize, e vorba despre o criză în interiorul societăţilor europene, o criză în virtuţile sau capacitatea democraţiei de a face faţă crizelor sociale, politice.

E vorba de o criză legată de politică, dar legată şi de comunicare, deci şi de presă. E o criză a informaţiei şi a felului în care vorbim şi ne ascultăm. Pentru că nu mai suntem în lumea în care politicienii sau oamenii de presă clasică spuneau ceva, predicau adevărul și tu țineai sau nu țineai cont de el. Suntem în vremea egalizării şanselor, în care suntem toţi egali, în era Facebook-ului, în infosferă. Suntem toţi un fel de demiurgi ai informaţiei în ce ne priveşte pe noi, ce citim, prietenii de pe Facebook, cărora le transmitem informații.

Acest mod de a crea informaţie în condiţiile în care se schimbă modul în care se produce şi transmite informaţia, în condiţii de criză socială şi politică, în condiţii de pericole de autoritarism, antidemocraţie, şi în ţări mai mari şi apropiate de noi cum este Rusia, sau Turcia - unde nu era cazul să ajungem aici neapărat, pentru că erau şanse de democratizare în aceste ţări. Toate astea fac ca plecarea Marii Britanii să se consume în circumstanţe agravante.

Efectele Brexit

Vor fi efecte dintre cele mai nebănuite. De exemplu, Universitatea Oxford care trăieşte 80% din fonduri europene, se gândeşte să se transfere în Franţa. City of London se va duce probabil la Frankfurt, în cartierul băncilor. Emigranţii noştri, europenii de origine română care au lucrat şi ai trăit cu drepturi depline, pe hârtie, în Marea Britanie, într-o altă ţară europeană. Ce fac? Se întorc acasă? Condiţiile în care muncesc şi în care pot trăi - îşi prelungesc regimul de şedere și de muncă sau nu?

Marea Britanie mai joacă în securitatea comună, dacă pleacă din clubul acesta al UE, care nu avea o dimensiune de securitate vitală, pivotală, de securitate a valorilor democrației și prosperitatii, dar nu de securitate militară. Marea Britanie este una dintre puterile atomice ale lumii, este membru în Consiliul de Securitate al ONU și este un aliat de neînlocuit în relația cu SUA și cu europenii. În ce postură se va afla? Își păstrează rolul pivotal în NATO, ca una dintre cele trei mari puteri atomice în Alianța Nord-Atlantică? Sau se va reorienta? Până acum nu avem motive să credem că va renunța la acest rol.

Există și un efect colateral sau pervers, poate pozitiv. Pentru prima dată vom avea președinția Uniunii Europene în primul semestru al lui 2019, ianuarie-iunie 2019. Este terminarea perioadei de despărtie de Marea Britanie, în mod normal procesul acesta durează doi ani. Dacă lucrurile vor merge așa cum sunt programate, dar nu e sigur, atunci suntem cei care în calitate de președinte vom semna toate actele de despărțire, de divorț - sau certificatele de deces în raporturile Uniunii Europene cu Marea Britanie şi asta presupune un fel de competență suplimentară și răspundere suplimentară. Ne va asigura un profil de președinte al Uniunii Europene fără egal încă, pentru că vom fi primul președinte al Uniunii Europene care a prezidat despărțirea de un stat UE

Riscuri de contaminare în Europa

Există două posibilități. A contaminării, dar nu cred că e prima. Cred că cei care rămân își vor centra eforturile pentru că intervine și o stare de frică, de incertitudine. Oricum ele există. Uniunea Europeană va suferi transformări, evident, pentru că sunt multe mituri confortabile și prea puține practici acceptabile. Și sunt mulți cei care spun: dacă vrem să o păstrăm trebuie să o facem mai aproape de oameni, mai eficient pentru toți europenii. E vorba și de venituri. E o uniune unde toți suntem egali, dar un medic din Germania câștigă de 10 ori mai mult dect unul din România. Asta deși nu e normal.

Dar medicul din România vrea să plece în Germania. Și din Germania pleacă medici în Elveția, unde sunt plătiți mai bine doar de două ori. Ce faci? Ca pacient îți întreții medicul cu o sumă de bani pe care îi dai când vii la operație. Și asta se transformă în corupție și Uniunea Europeană spune: sunteți o țară pierdută, sunteți o țară pierdută. Uneori diferențele creează corupție. Și de aici complexele unora - ungurii, cehii, polonezii, care spun: nu mai înghit supa așa de fierbinte cum i se servește. Noi avem toate motivele să fim și să rămânem proeuropeni și este o șansă unică. Niciodată nu am fost egalii Germaniei și Franței. Plecarea noastră din acest club - nu pentru că am dori, ci pentru că nu mai există - ar fi o nenorocire.