Sari la conținut
News Alert

INTERVIU. Preşedintele Parlamentului Sloven: Suntem pentru integrarea Balcanilor de vest în UE


Așa-numita rută a Balcanilor de vest este acum închisă. La început, drumul mai scurt al migranților care plecau din Turcia și vroiau să ajungă în vestul Europei, traversa Bulgaria, Serbia și Ungaria. După ce frontiera ungară a fost securizată de garduri de sârmă ghimpată iar conducerea de la Budapesta a arătat categoric că Ungaria nu este o țară pentru refugiați, ruta de călătorie spre statele vest europene s-a schimbat pe linia Grecia, Macedonia, Serbia, Croația și Slovenia.

Cristina Cileacu: Criza refugiaţilor care a început anul trecut în Europa a adus ţara dvs în centrul atenţiei, ca o ţară pe unde treceau migranţii în drum spre vestul Europei. Care este acum situaţia, când aşa numita rută a Balcanilor de Vest este închisă? Se poate considera acest lucru o rezolvare a problemei refugiaţilor pentru Europa?

Milan Brglez: În mod clar, nu cred că simplul fapt că am închis sau am semi-închis ruta Balcanilor de Vest va rezolva pe termen lung problema cu refugiaţii şi migranţii. În timpul crizei, aproape jumătate de milion de oameni au traversat Slovenia şi sunt bucuros că nimeni nu a murit pe drum, cel puţin nu din cauza noastră, a slovenilor. Nu a fost uşor la acel moment, pentru că Slovenia este o ţară mică, populaţia noastră este de două milioane şi o jumătate de milion în plus este o cifră enormă, nu avem capabilităţi pentru integrare, iar acum participăm la această cotă obligatorie, să încercăm să integrăm cel puţin 50 pe lună din cota noastră care este de aproximativ 600 în acest moment, dar cred că numărul va creşte. În ciuda închiderii graniţelor şi a acestei rute, sunt încă indivizi care vin în Slovenia. Noi aplicăm regulamentul Schengen şi toate regulile care se referă la refugiaţi şi dacă vor avea succes probabil că vor rămâne la noi.

Slovenia a închis la propriu porțile în fața refugiaților. Dincolo de gardul pe care autoritățile slovene l-au ridicat de curând la granița cu Croația, mai au voie să treacă doar cei care vor azil în țara lor și cei care reprezintă cazuri umanitare grave. Primul val de emigranți ajuns în toamna anului trecut la frontieră, a fost întâmpinat de poliție cu ostilitate și cu o lipsă totală de ajutor și informații. A urmat apoi o agravare a discursului public la adresa refugiaților iar guvernul a oferit chiar, prin lege, armatei, puteri mai mari asupra populației civile. Reacția Sloveniei a fost cea a unui stat care consideră că străinii sunt o amenințare.

Cristina Cileacu: A dezvoltat Slovenia un sistem pentru primirea acestor refugiaţi sau doar se adaptează la situaţie, pentru că îmi pot imagina, aşa cum aţi spus, că nu a fost uşor.

Milan Brglez: Nu a fost uşor, dar acestea sunt două lucruri diferite. Să fii ţară de tranzit este un lucru, trebuie să avem un fel de plan pentru cum puteam să îi ajutăm pe parcursul drumului şi cum să aplicăm regulile cât de mult posibil, la acea vreme. A fost nevoie de o dezvoltare pe faze, pentru că nu exista cooperare între noi şi Croaţia atunci. Pe de o parte, era această problemă, pe de altă parte era faptul că trebuia să îi primim cu ceea ce aveam, deci era un fel de integrare a toate acestea, cooperarea între autorităţi, apoi protecţia civililor, făcută cu ajutorul poliţiei, a organizaţiilor umanitare, a voluntarilor şi toate acestea au funcţionat destul de bine în acest sens. Acesta a fost un lucru. Un alt lucru a fost acceptarea. Acum suntem în această fază în care avem nevoie de accept din partea populaţiei, pentru că de regulă în societăţile democratice cineva încearcă să folosească acest pretext pentru a puncta la nivel politic. Iar acum încercăm să normalizăm situaţia, şi am început încă de atunci să facem acest lucru, pentru că de exemplu, când 5000 de oameni au venit în Slovenia nu au remarcat prea mulţi şi nu era niciun jurnalist în zonă.

Cristina Cileacu: Slovenia şi România sunt membre ale Uniunii Europene, deci suntem de acord cu "unitatea în diversitate", dar cetăţenii din ţările noastre şi nu numai, ci din mai multe ţări UE au respins ideea de a primi refugiaţi. Care sunt, în opinia dvs, motivaţiile care au dus la acest lucru?

Milan Brglez: Motivul de bază a fost faptul că nu am avut o abordare unitară. Dacă problema ar fi fost abordată unitar, atunci toate lucrurile ar fi mult mai uşoare. Au fost măsuri unilaterale, în anumite state aflate de-a lungul rutei Balcanilor, în mod independent, cineva a făcut ceva pentru a-şi proteja ţara şi oamenii, fără a ţine cont de ce ar putea să însemne acest lucru pentru alţii. Şi fără să avem soluţii agreate ce comun acord sau măcar parţial agreate, nimeni nu se va simţi în siguranţă. Ceea ce a prezentat media că s-a întâmplat în ţări ţintă oentru refugiaţi, precum Germania, chiar şi pentru acei oameni care nu au întâlnit vreun migrant, ei reprezintă un pericol. Acest lucru este foarte simplu de folosit, dar este foarte greu să faci oamenii să accepte lucrurile mai uşor, să fie mai toleranţi, pentru că nu este o situaţie simplă şi cred că depinde şi de mărimea societăţii. Societatea slovenă este una mică şi avem de făcut destul de multe în comunicarea despre motivele pentru care a apărut această situaţie, că nu este intenţia guvernului să facă ceva împotriva populaţiei, dar că trebuie să ajutăm, pentru că avem această tradiţie. Trebuie să spun că în timpul războiului din Iugoslavia, Slovenia a primit mai mult de 70.000 de refugiaţi şi nu a fost niciun fel de problemă.

Teoria conspirației conform căreia migrația populației musulmane în Europa se face în mod controlat de cineva care are un plan secret, este destul de răspândită în rândul statelor balcanice. Diferențele de limbă și cultură între populații au ajutat la instalarea unor idei lipsite de fundament real, legate de motivele pentru care refugiații ajung pe continentul nostru. Politicienii din Balcani, copleșiti de complexitatea fenomenului, au ales să se acuze reciproc de haosul creat pe teritoriul statelor lor și au acordat mai puțină atenție nevoilor reale ale migranților. În Slovenia, cetățenii simpli, așa cum au făcut și cei unguri vara trecută, au luat inițiativa primirii nou-veniților. Oamenii de rând au înțeles înaintea autorităților că solidaritatea este o valoare și au reacționat ca atare.

Cristina Cileacu: Credeţi că Europa va fi pregătită acum, după ce a semnat şi acordul cu Turcia, va avea politici mai bune pentru primirea refugiaţilor sau pentru a-i integra pe cei care nu sunt europeni?

Milan Brglez: Să vedem cum va funcţiona implementarea acordului, pentru că eu sunt parţial optimist, dar cunoscând situaţia din Grecia şi cunoscând şi comportamentul Turciei de până acum, aş prefera să văd la propriu cum va funcţiona. În ceea ce priveşte ţara mea, noi suntem gata, aşa cum am spus şi mai devreme. Şi noi la început am fost împotriva cotelor obligatorii, dar în acest moment susţinem solidaritatea şi credem că statele membre trebuie să-și împartă povara şi să spunem dialogul, cu cei care sunt împotriva faptului de a fi unitari, pentru că aceasta este una dintre principalele întrebări politice, pentru viitorul Uniunii Europene, dacă vom fi în stare să rezolvăm acest lucru, atunci va fi un viitor şi pentru integrarea politică.

Balcanii au livrat luptători jihadiști pentru gruparea Stat Islamic. Cifrele sunt mari pentru regiune iar îngrijorător este că mulți dintre cei care au plecat să participe la războiul din Siria, se întoc în țările lor de origine. Grupurile paramilitare din țările balcanice recrutează adepți în rândul cetățenilor vulnerabili iar autoritățile se tem de răspândirea radicalismului în zonă. 

Cristina Cileacu: Am văzut multe atacuri teroriste teribile în Europa şi chiar dacă mulţi oameni spun că odată cu refugiaţii vin şi terorişti, am văzut că teroriştii care au făcut atacurile din Europa erau de fapt europeni. Deci cum putem rezolva problema din interior în timp ce îi ţinem pe ceilalţi la graniţe?

Milan Brglez: Da, nu este uşor. Cel mai simplu a fost să credem că acei emigranţi şi refugiaţi au ceva în comun cu terorismul în sine. Ei fug de terorism, de ce se întâmplă acolo, deci va trebui să mergem la surse şi să încercăm să facem ceva acolo, să încercăm să aducem ajutoare umanitare, să oferim asistenţă, asistenţă pentru dezvoltare, pentru că Uniunea Europeană este foarte bine cunoscută în lume pentru că face asta. Dar, în mod evident în acest moment, din cauza politicilor diferite ale statelor membre nu suntem gata să oferim ajutor în vecinătate, unde chiar este nevoie. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte terorismul avem o strategie încă din 2005, va trebui să o folosim, este ceva foarte simplu, dar asta înseamnă că trebuie să te descurci cu ceea ce ştii cel mai bine şi acest lucru înseamnă folosirea de mijloace legale şi bineînţeles forţele de poliţie, cooperarea dintre serviciile secrete, este esențială, chiar şi cooperarea de acum cu Turcia, probabil că Bruxelles a crezut că aşa problema poate fi, nu evitată, dar cel puţin se poate face ceva în acest sens. Nu este bine că astfel de atacuri teroriste se întâmplă, dar cred că este o nevoie pentru o cooperare mai profundă şi de asemenea de măsuri de prevenţie, pentru a nu permite populaţiei tinere să se radicalizeze. Toate acestea sunt lucruri pe care fiecare guvern trebuie să le facă la el acasă, nu doar să arate că pericolul vine din altă parte, pentru că, dacă nu răspundem corect la ceea ce se întâmplă în lume, de la noi de acasă, atunci înseamnă că nu ne-am făcut temele.

Cristina Cileacu: În Balcani, a fost o ştire recentă în media internaţională, că în Bosnia sunt multe tabere de antrenament pentru terorişti. Slovenia are un indice pentru terorism foarte scăzut, bineînţeles, acesta este un lucru bun, România este în aceeaşi situaţie. Lucrăm împreună la rezolvarea acestei probleme, dacă luăm în calcul cât de aproape este de noi?

Milan Brglez: Da, cooperăm în regiunea Balcanilor de vest pentru a preveni radicalizarea, pentru a o înţelege şi pentru a lua măsuri care să nu permită oamenilor să se radicalizeze în aceste teritorii. Dar pentru aşa ceva, avem nevoie, după cum am spus, de o viziune, că ceva mai bun se va întâmpla o dată cu intrarea în Uniunea Europeană, cel puţin pentru generaţiile tinere acest lucru ar conta foarte mult.

Acum trei ani Slovenia apărea în statistici drept una dintre cele mai corupte ţări din Uniunea Europeană. La acea vreme oamenii erau pe străzi şi protestau împotriva elitei politice a ţării. Vocea poporului a făcut atunci diferenţa şi o serie de lideri au demisionat. Dar paşii pe care autorităţile îi fac împotriva corupţiei sunt încă greu de observat. Iar experienţa României în acest domeniu este privită ca un model bun de urmat.

Cristina Cileacu: Avem foarte multe strategii, discuţiile după recentele atacuri teroriste din Bruxelles despre faptul că serviciile secrete erau pregătite, dar politicienii nu le-au permis să folosească informaţiile. Vedem scandalul Dosarelor Panama, o nouă poveste care a apărut în presă şi există mulţi lideri din lume implicaţi în afaceri nu foarte clare. Mai putem avea încredere în politicenii din zilele noastre? Oamenii au nevoie de modele şi dacă nu putem avea încredere în politicieni, atunci în cine putem avea încredere, pentru că ei conduc lumea.

Milan Brglez: Sunt politicieni şi politicieni. Oamenii trebuie să facă diferenţa, în procesul democratic normal trebuie aleşi cei care sunt demni de încredere. Nu am o soluţie mai bună în acest moment pentru acest lucru.

Cristina Cileacu: Vă ceream o opinie personală. Spre ce fel de modele se poate uita acum tânăra generaţie, pentru că dacă ne uităm în toată lumea, vedem că este foarte multă corupţie la nivel foarte înalt...

Milan Brglez: Trebuie să luptăm împotriva corupţiei, trebuie să luăm măsuri, ştiu că România a făcut destule în acest sens, avem şi noi ceva experienţă în această zonă. Au fost momente în care era mai bine ca acum, cel puţin în cazul nostru. Dar dacă politicenii nu permit ca acest proces să se dezvolte şi se implică, atunci ceva este în neregulă cu procesul.

Cristina Cileacu: Dacă vorbim despre anticorupţie, aţi menţionat România, unde se luptă intens împotriva corupţiei şi ştiu că există interes în acest sens şi în ţara dvs de asemenea. Ajută România Slovenia în această privinţă?

Milan Brglez: Ajută cu felul în care lucrurile se dezvoltă la nivel mai mare, pentru că Slovenia nu s-a ajuns la niveluri mai înalte, corupţia a fost mai răspândită în sistem, dar acest lucru este şi o moştenire a sistemului anterior, pentru că în management este nevoie uneori de o ruptură de oameni, cineva iese în afara unor limite, lucru care acum sunt posibile pentru că s-a schimbat sistemul iar drepturile existente pot fi folosite greşit. Lucruri de acest gen se întâmplă şi acum sistemul judiciar face tot ce poate, dar mai întâi trebuie să îşi refacă reputaţia la nivelul societăţii.

Cristina Cileacu: Ştiu că de exemplu aveţi un fost premier care a fost condamnat la închisoare şi acum este înapoi în Parlament. Cum de s-a putut întâmpla aşa ceva?

Milan Brglez: Asta ţine de felul în care legile pot fi interpretate. Este greu să explici cum cineva care este în închisoare poate fi ales şi i se permite să facă parte din parlament, dar dar Curtea Constituţională a hotărât să îi anuleze sentința și să-l elibereze, deci acum asta nu mai este o problemă, dar totuşi, un astfel de lucru este folosit pentru atragerea de susţinători, pe de o parte şi de asemenea, pentru a aduce acuzaţii că cineva din actualul guvern a folosit greşit acest lucru, dar suntem atât de noi, pentru că am venit la putere şi de fapt am intrat în politică după ce toate acestea s-au întâmplat cu sistemul judiciar.

Cristina Cileacu: Este la fel în România, unde sunt cazuri aproximativ la fel. Credeţi că este un lucru specific Balcanilor tendinţa de a alege politicieni care au deja probleme cu sistemul judiciar?

Milan Brglez: Poate că are mai mult de a face cu faptul că în aceste societăţi oamenii cred că au nevoie de lideri puternici. Şi să fii puternic înseamnă uneori să fii lipsit de scrupule, să faci diferite lucruri şi să fii în stare să te pui pe primul loc, înaintea societăţii. Dar acesta nu este o metodă bună de a înţelege lucrurile şi prefer să cred că avem nevoie de măsuri care să prevină ca cineva care foloseşte puterea în mod greşit, să ajungă la putere.

Dincolo de asemănările dintre oameni şi sisteme, România şi Slovenia au încă de lucrat împreună pentru o cunoaştere reciprocă mai bună. Iar diplomaţii au de jucat un rol important în acest sens.

Cristina Cileacu: Vizitaţi România acum, puteţi să îmi spuneţi mai multe despre scopul vizitei dvs. aici?

Milan Brglez: Întorc vizita pe care a făcut-o preşedintele Camerei Deputaţilor din România, el a fost în Slovenia în 2014. Aceasta este de altfel prima vizită pe care o fac în mod oficial şi ne interesează pe de o parte cooperarea regională, pe de altă parte între statele noastre nu sunt probleme, dar putem îmbunătăţi nivelul cooperării politice şi dimensiunea cooperării economice.

Cristina Cileacu: Şi aţi deschis şi un consulat?

Milan Brglez: Bineînţeles, s-a întâmplat ca aceste două lucruri să coincidă, consulatul se putea deschide şi fără mine, dar primeşte mai multă vizibilitate şi de asemenea arată cum se dezvoltă afacerile. Cluj este un astfel de loc de care investitorii noştri sunt interesaţi şi de asemenea descoperirea potenţialului uriaş de piaţă al României, pentru Slovenia.

Cristina Cileacu: Slovenia şi România sunt ţări de vecinătate, suntem în aceeaşi zonă geografică, dar oamenii din ţările noastre ştiu destul de puţin unii despre alţii. Există proiecte pentru această situaţie?

Milan Brglez: Pe de o parte, cred că diplomaţia parlamentară poate fi un astfel de proiect, dar pe lângă acest lucru cred că ne dezvoltăm destul de bine în domeniul turismului şi prin acest lucru oamenii vor ajunge să se cunoască mai bine. Sunt şi câteva asemănări între noi, ambele societăţi au cunoştinţe despre populaţia romă, am luat măsuri pentru ei, suntem sensibili faţă de minorităţi, sunt anumite lucruri pe care ne putem baza şi până la urmă suntem pentru integrarea Balcanilor de vest în Uniunea Europeană, un lucru de care alte state europene par să fi uitat, au probleme mai mari de atât care îi preocupă. Dar noi credem că fără acest lucru, fără această perspectivă, niciunu dintre noi nu ar fi într-o poziţie mai bună pentru a ne îmbunătăţi relaţiile. Cred că oamenii din Balcanii de vest au suferit destul şi că au nevoie de o viziune, pentru că altfel se vor întoarce la tradiţii şi la comportamente mai conflictuale.