Sari la conținut

O mişcare politică împotriva întregii clase politice prinde contur în Franţa

 

În fiecare seară, sute de persoane se adună în Piața Republicii din Paris pentru a-și manifesta toate nemulțumirile, cum ar fi cele legate de corupție, nivelul de trai, violențele poliției, cârdășia elitelor, dificultatea de a găsi o locuință etc.

„Ideea este să creăm o nouă agora în spațiul public”, astfel sintetizează acțiunea un participant la mișcarea căreia i s-a dat numele „Nuit Debout” (Noaptea în picioare). „Vrem să exprimăm saturația generală, împotriva societății, împotriva guvernului. Să luăm politica în mâinile noastre”, explică el, în timpul manifestației din Piața Capitoliului, la Toulouse.

La câteva sute de kilometri nord de acest oraș, ministrul economiei, Emmanuel Macron, în vârstă de 38 de ani, a anunțat la o „reuniune cetățenească” lansarea unei noi mișcări „nici de dreapta, nici de stânga”, pe care a denumit-o „En Marche” („În marș” sau „În mers”).

Acest ministru, un freelancer care întruchipează cel mai bine virajul social-liberal al guvernului socialist, „este singurul politician care propune ceva transpartizan, iar atunci când ești tânăr este greu să te conformezi criteriilor de dreapta sau stânga”, remarcă un comentator local.

Inițiativa lui Macron a fost primită cu o aparentă indiferență de președintele Francois Hollande. „Un ministru vrea să dialogheze cu cetățenii; aceasta înseamnă să faci politică și să faci în așa fel încât convingerile să poată fi auzite”, a spus liderul de la Elysee, miercuri, cu o zi înainte ca un sondaj publicat de agenția EFE să arate că Francois Hollande mai este apreciat doar de 13% din electorat.

Totuși, Emmanuel Macron — un fost bancher — nu se adresează publicului reprezentat de militanții din „Nuit Debout”, pentru care el este una dintre oile negre ale politicii și care îl văd mai degrabă ca pe un exponent al stângii. Cele două abordări sunt antagoniste, însă ele se hrănesc din aceeași saturație față de o clasă politică uzată, notează AFP.

Respingerea partidelor tradiționale franceze s-a văzut și la urne în scrutinul regional din decembrie, când extrema dreaptă condusă de Marine Le Pen a obținut pe ansamblul țării 28% din voturi, iar în succesiunea alegerilor s-a remarcat o rată tot mai mare a absenteismului.

În pofida reacțiilor aparent calme ale politicienilor, unii își arată interesul față de mișcările „Nuit Debout” și „En Marche”. Este cazul responsabililor stângii radicale, dar și al primului secretar al Partidului Socialist, Jean-Christophe Cambadélis, care a recunoscut că a făcut „o mică plimbare discretă” prin Piața Republicii. „Este primăvara politicii”, a spus el, declarație pe care și-a nuanțat-o la scurt timp, comparând această mișcare mai degrabă cu cele din Hyde Park sau Puerta del Sol.

Prima dintre acestea din urmă, cunoscută ca „Occupy Wall Street”, a apărut la New York în anul 2011 ca o mișcare împotriva lumii finanțelor și s-a propagat rapid în alte orașe americane. Dar ea nu a avut o ierarhie și nici revendicări clare, în final fiind reprimată de poliție.

Cea de-a doua, „Indignados”, desfășurată în Spania, în Piața Puerta del Sol din Madrid, și care s-a evidențiat prin mesaje împotriva corupției și austerității, a condus la apariția partidului Podemos (stânga radicală). Această formațiune a obținut 20% din voturi la legislativele din decembrie, când cele două formațiuni tradiționale spaniole (Partidul Socialist și Partidul Popular) au înregistrat un regres semnificativ care a condus la un blocaj politic ce încă nu a fost depășit.

„Nimeni nu știe unde se va ajunge”, mărturisește unul dintre participanții la „Nuit Debout”, care crede însă că „acesta este un spațiu de discuții de care era mare nevoie”. Dar nici viitorul mișcării „En Marche” nu este mai clar, experiența istorică arătând că partidele de centru nu au avut succes în Franța.