Sari la conținut

Țările europene în care au loc alegeri iau măsuri contra implicării Rusiei

În anul cu alegeri cruciale, peste Europa planează umbra Rusiei. Sprijinul arătat de Moscova politicienilor populişti, de extremă-dreapta, anti-sistem este privit cu suspiciune, iar teama de atacuri cibernetice, dezinformare şi manipulare pare din ce în ce mai justificată. De aceea, multe ţări iau măsuri.

În Olanda, de teama unor posibile atacuri cibernetice, guvernul a decis să meargă pe varianta tradiţională la numărătoare. Adică, toate voturile vor fi numărate manual, nu electronic.

„Nu vreau să existe nicio umbră de îndoială asupra rezultatului, având în vedere climatul politic din ziua de azi. Îmi pot imagina un partid sau vreun expert de undeva zicând că ar fi fost un risc cât mic de fraudare electronică, iar acest lucru ar bântui rezultatul alegerilor”, a explicat ministrul olandez de Interne decizia luată, în pofida faptului că nimic nu anunţă un eventuală perturbare a votului din Olanda.

„În acest moment, noi nu avem niciun indiciu că aşa ceva s-ar întâmpla. Dar, bineînţeles, autorităţile şi serviciile sunt în alertă pentru a preveni un astfel de scenariu”, a precizat ambasadorul Olandei la București, Stella Ronner-Grubacic.

De altfel, în Olanda, votul electronic a fost interzis în 2007, după ce autorităţile au stabilit că programul folosit nu era sigur.

Jurnaliştii francezi, în război cu ştirile false

Franţa, care se pregăteşte de alegeri prezidenţiale, încearcă şi ea să ţină piept deziformării ruse. Nu este un program asumat oficial, ci un proiect al marilor publicaţii franceze, în colaborare cu Facebook şi Google.

Jurnaliştii vor să reducă numărul ştirilor false vehiculate în spaţiul public şi lucrează la un program de verificare a informaţiilor. Odată identificate, răspândirea lor ar putea fi limitată. Înainte de alegerea unui nou preşedinte, mulţi francezi se tem că Rusia ar putea încerca să tulbure apele electorale, după scenariul folosit în Statele Unite. Un semnal de alarmă a fost tras de preşedintele Francois Hollande, într-un interviu de final de mandat.

„Rusia foloseşte toate mijloacele pentru a influenţa opinia publică. Uneori sunt aceleaşi procedee ca în epoca URSS, în plus este tehnologia", a explicat președintele francez.

Finlanda ţine piept Rusiei în războiul cibernetic

Finlanda este considerată un model de apărare de propaganda Rusiei. Sunt ţări vecine, cu o graniţă comună de aproape 200 de kilometri, iar finlandezii au fost dintotdeauna conştienţi de puterea şi de influenţa vecinului de la est. S-au raportat lucid la această realitate şi s-au bazat pe un sistem puternic de educaţie. De aceea, războiul informaţional nu i-a prins nepregătiţi. Foreign Policy a analizat felul în care Finlanda reuşeşte să contracareze atacul propagandei ruse.

„Această situaţie este reală. Este la fel de reală ca războiul. Dar, finlandezii au înţeles repede acest lucru şi au luat măsuri pentru rezolvarea problemei. Cea mai bună metodă de a răspunde nu este corectarea informaţiilor, ci asumarea unor poveşti pozitive proprii şi promovarea lor”, a explicat Jed Willard, directorul centrului FDR de la Harvard.

Aceasta este strategia lui Jed Willard, un expert de la Harvard care a fost angajat de autorităţile finlandeze să pună la punct punct un program prin care să fie contracarate ştirile false şi dezinformarea care pleacă din Rusia. Willard crede că încercarea de negare, respingere sau demontare a minciunilor aruncate în presa tradiţională şi în mediul online nu înseamnă decât repetarea acestor informaţii neadevărate şi, deci, propagarea lor. E o reacţie în lanţ incontrolabilă asupra căreia atrag atenţia şi alţi experţi. Pe Internet, orice teorie se poate viraliza, oricât de neveridică ar fi.

Jurnaliştii din Finlanda sunt şi ei conştienţi de strategia şi de scopurile Moscovei.

Unul este să provoace haos în Occident, pe care, din nefericire, domnul Putin îl consideră o ameninţare la adresa Rusiei. De asemenea, în cazul Suediei şi al Finlandei, vrea să ţină aceste ţări departe de Alianţa Nord-Atlantică, pe care Rusia o vede tot ca pe o mare ameninţare la adresa ei. Dar, scopul poate fi şi reducerea la tăcere a vocilor critice, precum şi crearea unei stări de confuzie în societăţi”, a explicat jurnalista YLE Jessikka Aro.