Astronomi de top se reunesc la Royal Society din Londra pentru examina și a pune la îndoială teoria formulată pentru prima dată în 1922 conform căreia universul este o întindere vastă și uniformă, fără anomalii, potrivit The Guardian.
Dacă ai privi departe în univers, cu mult dincolo de nivelul planetelor, stelelor sau galaxiilor, ai vedea o întindere vastă, uniformă, fără diferențe notabile. Cel puțin, acesta a fost până acum teoria convențională despre univers.
Principiul că totul arată la fel peste tot este un pilon fundamental al modelului standard al cosmologiei, care își propune să explice Big Bang-ul și modul în care a evoluat universul în cei 13,7 miliarde de ani.
Dar săptămâna aceasta, unii dintre cei mai importanți cosmologi ai lumii se reunesc la Royal Society din Londra pentru a-și pune o întrebare: ce se întâmplă dacă această presupunere fundamentală este greșită?
Întâlnirea are loc după ce o serie de observații astronomice au contestat punctul de vedere convențional, potrivit profesorului Subir Sarkar, cosmolog la Universitatea din Oxford și co-organizator al întâlnirii.
„În cosmologie, folosim un model care a fost formulat pentru prima dată în 1922. Avem date interesante, dar baza teoretică a ieșit din termenul de valabilitate. Tot mai mulți astronomi respectați spun acest lucru”, a explicat el.
Conferința reunește unii dintre oamenii de știință aflați în spatele recentelor descoperiri care ridică semne de întrebare. Este vorba inclusiv despre observații care sugerează că universul se extinde mai rapid în unele regiuni decât în altele, despre indicii privind megastructuri de pe cerul nopții și dovezi ale fluxurilor cosmice - vaste râuri cerești de material la o scară care nu poate fi ușor înțeleasă în teoriile convenționale.
Dr Nathan Secrest, de la Observatorul Naval al SUA, prezintă descoperiri care ridică posibilitatea ca universul să fie ușor deformat. După ce a analizat un catalog de mai mult de 1 m de quasari (nuclee galactice extrem de luminoase), echipa sa a descoperit că o emisferă a cerului părea să găzduiască cu aproximativ 0,5% mai multe surse decât cealaltă.
Poate că nu pare o discrepanță majoră, dar, potrivit lui Sarkar, dacă ar fi confirmată, ar submina teoria energiei întunecate, care se presupune că este componenta dominantă a universului.
„Ar însemna că două treimi din univers tocmai au dispărut”, a spus Sarkar.
Dr. Konstantinos Migkas, de la Universitatea Leiden, va împărtăși concluziile sale, conform cărora constanta Hubble – rata cu care universul se extinde – pare să varieze în spațiu.
„Rezultatele noastre adaugă o altă piesă problematică la acest puzzle”, a spus Migkas.
La scară locală, cel puțin, acest lucru sugerează că observațiile nu se potrivesc cu predicțiile modelului standard.
„Nu putem extrapola că modelul este greșit pentru întregul univers”, a adăugat el.
Alexia Lopez, doctorand la Universitatea Central Lancashire, a descoperit ceea ce par a fi megastructuri cosmice, numite Big Ring și Giant Arc. Aceste forme, trasate de galaxii și grupuri de galaxii, apar la o scară dincolo de care universul ar trebui să fie neted și efectiv lipsit de trăsături.
„Când găsim o listă de structuri care depășesc această scară, contestă ele această presupunere fundamentală în cosmologie? Poate că trebuie să existe mai multă analiză critică a modelului nostru standard”, spune ea.
Credința în modelul standard al cosmologiei a fost atât de profund înrădăcinată, încât este tratată ca o „religie”, spune Sarkar.
„Mi se pare chiar enervant că acest principiu nu a fost verificat”, a spus el, deși nu toată lumea este de acord cu această caracterizare.
Profesorul George Efstathiou, astrofizician la Universitatea din Cambridge, care prezintă o abordare mai sceptică la conferință, a spus că nu este adevărat că modelul nu a fost pus la îndoială în mod repetat.
„Oamenii mă acuză că apăr modelul. Dar ei nu știu cât timp am petrecut încercând să infirm acest model”, spune el.
Efstathiou a spus că, deși intrigante, nici una dintre anomaliile prezentate nu este suficient de convingătoare pentru a submina teoriile standard.
„Întrebarea este: cât de bune sunt datele?” întreabă el.
Presupusele dezechilibre a universului, de exemplu, s-ar putea datora faptului că e nevoie de folosirea mai multor telescoape pentru a observa diferite emisfere ale cerului, astfel încât studierea datelor pentru a căuta modele ar provoca inevitabil aparente anomalii, a sugerat el.
