Sari la conținut

Imprimante 3D româneşti produc ţesuturi umane

Un inginer inventiv de la Timişoara a făcut pasul spre SF. A ieşit din rutina unui post dintr-o corporaţie multinaţională şi revoluţionează lumea tehnologiei. A creat prima imprimantă 3D concepută şi construită în ţara noastră. Aparatul s-a vândut în peste o sută de prototipuri în toată lumea, din Statele Unite şi Brazilia până în Suedia pentru că multiplică orice, de la piese pentru maşini, la proteze, cartilagii sau ţesuturi umane.

Cea mai mare provocare pentru inginerul Călin Brandabur a fost pasul spre ţesuturi umane fabricate de imprimanta lui tridimensionale.

Călin Brandabur, inginer: „Acest material este ori din colagen, ori din acid hialuronic care conţine celule stem, un număr de culele stem până la două trei sute de mii de culele stem. Vorbim de ţesuturi simple cum ar fi cartilagiile cum ar fi pavilionul urechii.”

Inginerul din Banat nu se mulţumeşte însă cu atât. Visează să printeze piele, muşchi, ficat sau rinichi şi să scutească oamenii de suferinţă. De altfel, echipa inventatorului spune că dincolo de bani şi faimă, cel mai mult s-a bucurat când imprimanta a scos primele proteze pentru copii.

Anamaria Radu, consilier de relaţii publice: „Vă daţi seama că un copil crescând foarte repede trebuie să îşi schimbe proteza o dată la câteva luni ceea ce este semi-imposibil pentru majoritatea cazurilor pentru că sunt foarte scumpe.”

Culmea este că tânărul IT-ist nici nu îşi propusese aşa ceva. Lucra la un sistem de automatizare a casei când a avut nevoie să multiplice câteva piese. Aşa că şi-a făcut singur o imprimantă 3D, de la primul la ultimul circuit electronic. Chiar dacă nu a fost uşor.

Călin Brandabur, inginer IT: „Până să ajungem la a îi da drumul la imprimantă a sărit de trei ori siguranţa la casă pentru că a făcut trei scurturi care au omorât siguranţa până şi pe casa scării.”

În nici şase luni primeau deja comenzi de la firme care au înţeles potenţialul invenţiei. Acum, imprimantele 3D concepute de Călin pot livra orice - de la obiecte casnice, piese auto sau industriale până la bijuterii care par lucrate manual. Cel mai mic obiect scos la imprimantă are doi centimetri, dar dispozitivul poate concepe şi piese de dimensiuni greu perceptibile cu ochiul liber.

La Timişoara, unde tehnologia, imaginaţia şi mintea strălucită se unesc, funcţionează acum o linie de producţie pentru imprimante trideimensionale.

Pe listă sunt peste o mie de comenzi din Europa, America de Sud şi Statele Unite. Preţurile încep de la o mie cinci sute de euro şi ajung la 35 de mii, de câteva ori mai mici decât produselor similare de pe piaţă.

Beniamin Balteş, operator: „Aduce putere utilizatorului de rând să dea viaţă ideilor lui, tehnologia asta de printare 3D îţi permite să dai viaţă imaginaţiei tale mult mai uşor.”