Perioadele lungi petrecute în spațiu afectează negativ corpul uman. Astronauții care au zburat în spațiu au suferit efecte negative, de la pierderea masei corporale și musculare până la redistribuirea fluidelor în cap, ceea ce pune presiune pe ochi provocând probleme de vedere. Soluția pentru a contracara aceste efecte poate veni de la un pește, potrivit Euronews.
În timpul unui zbor în spațiu, nivelurile mai ridicate de radiații din spațiu pot afecta, de asemenea, inima și pot determina îngustarea arterelor, ducând la boli cardiovasculare.
În aceste condiții, cum pot supraviețui oamenii unei călătorii de 480 de milioane de kilometri către Marte fără să le fie afectată definitiv sănătatea?
O echipă de cercetători de la Queen’s University din Belfast crede că a găsit răspunsul datorită unui pește.
„NASA intenționează să se întoarcă pe Lună și să meargă mai departe pe Marte în următorii ani. Progresele tehnologice recente au făcut călătoriile spațiale mai accesibile. Cu toate acestea, zborurile spațiale prelungite sunt incredibil de dăunătoare sănătății umane”, spune profesorul Gary Hardiman, cercetător de la Institutul pentru Securitate Alimentară Globală (IGFS) de la Queen’s University și autorul principal al unui nou studiu publicat în revista MDPI Cells.
Cercetările ample făcute în ultimii ani au arătat că peștele-zebră are mai mult de 70% din codul genetic în comun cu oamenii. Peștele a devenit astfel un aliat-cheie al oamenilor de știință care caută moduri de a combate mai eficient o serie de boli.
Un studiu din 2019 publicat în revista Nature, care a durat 10 ani, a identificat, de asemenea, tipare de somn în creierele peștilor zebră, similare cu activitatea cerebrală a ființelor umane atunci când dorm.
Dar o caracteristică a peștilor zebră care a atras atenția echipei de cercetători de la Queen’s University este capacitatea lor de intra într-o formă de „hibernare” numită torpoare – sau toropeală.
„Ne-am propus să stabilim dacă toropeala indusă poate fi o contramăsură viabilă a efectelor nocive ale zborurilor spațiale", a explicat Hardiman.
„Dacă oamenii ar putea replica un model similar de hibernare pe care l-am observat la peștele zebră, ar putea crește șansele oamenilor de a deveni o specie care navighează în spațiu”, a adăugat el.
Toropeala este o stare inactivă asemănătoare hibernării, în care metabolismul încetinește pentru a proteja un animal de condiții dure externe, cum ar fi lipsa alimentelor sau temperaturile scăzute.
Dacă oamenii ar putea să valorifice această abilitate, zborurile spațiale lungi ar putea fi mult mai sigure pentru organismul uman.
„De exemplu, ar duce la reducerea funcției creierului, ceea ce ar reduce stresul psihologic”, a explicat Hardiman.
„Schimbarea metabolismului ar scădea nevoia de hrană, oxigen sau apă și există posibilitatea ca aceasta să reducă pierderea masei musculare din cauza efectelor cauzate de radiații și microgravitație”, a adăugat el.
În timpul studiului, cercetătorii au expus peștele-zebră la radiații similare cu cele pe care oamenii le-ar experimenta în călătoria de aproape șapte luni pe Marte. Cercetătorii au descoperit că aceste radiații au provocat stres și oprirea ciclului celular la peștele zebră.
Cercetătorii au indus apoi torpoarea la un al doilea grup de pești-zebră, care au fost apoi expuși la aceeași doză de radiații, și i-au analizat pentru a evalua efectele protectoare din timpul acestei stări induse de inactivitate fizică și mentală.
Rezultatele au arătat că toropeala a redus metabolismul peștelui zebră și a creat un efect radioprotector, care l-a protejat împotriva efectelor nocive ale radiațiilor, cum ar fi pierderea musculară și osoasă, îmbătrânirea acceelerată și problemele vasculare.
„Rezultatele noastre arată că, în timpul toropelii induse, peștele zebră a avut o reducere a metabolismului și a concentrației de oxigen din celule, care a scăzut stresul oxidativ și a crescut rezistența la radiații”, a spus Thomas Cahill, doctorand la Queen's University și co-autor al studiului.
Aceste cercetări privind modul în care reducerea metabolismului poate oferi protecție împotriva expunerii la radiații ar putea ajuta oamenii să intre într-un tip similar de hibernare, limitând efectele negative cu care se confruntă în prezent în timpul zborului spațial”, a adăugat el.
NASA își propune să trimită astronauți pe Marte în anii 2030, dar nu înainte ca efectele călătoriilor spațiale de lungă durată să fie mai bine înțelese. Pe de altă parte, programul SpaceX al lui Elon Musk are ca țintă să trimită o misiune umană pe Planeta Roșie încă din 2024.
Editor : Monica Bonea
