Sari la conținut

Copiii care au nevoie de transplant de rinichi, salvați aproape ilegal

Ioana Grigore a aflat că fiica ei suferă de insuficienţă cronică renală acum 10 ani, după ce copilul a fost adus în comă la spital. De atunci, viaţa fetei depinde de dializa făcută din două în două zile. Iar de aproape cinci ani stă pe lista de aşteptare pentru transplant.

Un chin. O zi da, o zi nu, plecăm la spital. Uneori nu vrea să mai vină la spital. Ea e foarte optimistă, se joacă cu copii...”, spune Ioana Grigore.

Alţi 50 de copii aşteaptă un rinichi salvator. Pentru ei îşi fac griji acum medicii urologi specializaţi în transplant renal. Aplicate în litera lor, normele europene le interzic să mai opereze copii, fiindcă acest drept îl au strict chirurgii pediatri.

Nimeni nu a închis ochii să vadă ce se întâmplă în a doua zi şi ne-a trezit cu copii care au uşile închise. Eu am operat vreo cinci de atunci”, afirmă prof. univ. dr. Ioan Ioiart, şeful Clinicii de Urologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Arad.

Problema este că, în România, niciun chirurg pediatru nu are competenţă în transplant. Deşi specializarea durează doar trei luni şi se face şi la noi, nimeni nu pare dispus să-şi asume riscurile intervenţiei.

Dacă abordăm copii, o facem pe responsabilitate proprie. Pentru că în momentul în care apar incidente, accidente sau complicaţii noi nu suntem în măsura să furnizăm explicaţii în mod legal”, recunoaște acad. prof. dr. Ioanel Sinescu, preşedintele Asociaţiei Române de Urologie.

În replică, Ministerul Sănătăţii susţine că în lipsa unei interdicţii clare, fiecare medic poate alege dacă să opereze sau nu. 70 dintre cei peste o mie de transplantaţi renal în ultimul deceniu în Bucureşti sunt copii.

Opt din zece pacienţi de toate vârstele supravieţuiesc, ceea ce înseamnă cu unul mai mult decât media europeană.

Radu Nae a primit rinichiul de la mama lui. „E ca un fel de relaş de reînviere. Făcând un calcul aproximativ aşa, rinichiul meu are cam 88 de ani”, spune Radu Nae.

În plus, există şi probleme de finanţare: pentru a ţine pasul cu nevoile impuse de numărul pacienţilor, Centrul de transplant de la Fundeni ar avea nevoie de o investiţie de 11 milioane de euro în aparatură, până la sfârşitul anului.