Sari la conținut

Absurdul, prin ochii unui chinez: „Făceam treaba mică uitându-mă la Mao”

Vreme de cinci ani a fost stomatolog, profesie pe care a abandonat-o pentru că „nu-i plăcea să se uite în gura oamenilor toată ziua”. A ales să devină scriitor. Şi a reuşit. Este unul dintre cei mai influenţi autori chinezi contemporani.

S-a născut în China marcată de reformele Marelui Salt Înainte şi ale Revoluţiei Culturale. Despre ele a scris în cărţile sale, premiate, traduse în întreaga lume şi ecranizate. „Digicult” vă propune o discuție despre schimbarea la faţă a Chinei într-un interviu cu autorul chinez Yu Hua.

„China este o ţară plină de contradicţii. În călătoriile mele, am descoperit că trăim vremuri mult prea absurde, iar oamenii nici măcar nu mai conştientizează asta”, spune autorul chinez Yu Hua.

„În timpul Revoluţiei Culturale, peste tot în China erau citate din Mao Zedong, erau citate şi portrete ale lui pe ziduri, erau şi pe pereţii toaletei. Când eram copil şi mergeam la toaletă, făceam treaba mică uitându-mă la imaginea lui Mao Zedong. Pe atunci nu ne gândeam că aceasta era ceva ciudat, dar acum, când ne amintim, ne gândim că era absurd. Cred că lumea este plină de absurd. De exemplu, când intri într-un hotel în China vezi că pe măsuţă este o scrumieră, iar lângă ea o tăbliţă pe care scrie „Fumatul interzis”. Este o ţară plină de contradicţii. Apoi am descoperit că întreaga lume este absurdă.

Să vă dau un exemplu; două exemple:

Acum câţiva ani am fost în Nepal, în locurile de unde a venit Buddha Sakyamuni, acolo nu ai semnal la mobil, dar când am intrat în locul de naştere a lui Sakyamuni, am primit brusc un mesaj. Am crezut că mi l-a trimis Sakyamuni, când colo, când l-am deschis, nu era de la el, era din China ... Îţi spunea că poţi să fii cu studente frumoase, tipul acesta de mesaj-reclamă.

Mai e o poveste. În 1998 eram în Italia, la Târgul de carte de la Torino şi am avut noroc să vad Giulgiul din Torino care era expus într-o biserică din Torino după o absenţă de 20 de ani. Am zis că era ceva foarte important şi m-am dus să îl văd. Era la puţin timp după moartea Prinţesei Diana. Pe toate tarabele de lângă biserică se vindeau portrete ale Dianei, aşa că am trecut pe lângă câteva sute de imagini ale Dianei ca să pot întra în biserică să văd Giulgiul.

Cred că întreaga lume este absurdă”, conchide autorul chinez.

Despre autorul Yu Hua, criticii literari spun că este unul dintre cei mai fini observatori ai Chinei din anii Revoluţiei Culturale, dar şi ai societăţii contemporane. Înzestrat cu un simţ al ironiei puternic, autorul chinez a reuşit să surprindă în romanele sale esenţa istoriei moderne a Chinei: Războiul Civil, venirea la putere a partidului comunist, Marele Salt Înainte şi perioada postmaoistă.

Romanul său „În viaţă”, apărut de curând şi în România, a fost interzis iniţial de autorităţile chineze, din cauza realităţilor tragice pe care autorul Yu Hua le-a demascat în paginile cărţii.

autor chinez

„Când am scris prima variantă a lui În viaţă nu am plâns, pentru că scriam câteva zile la pasajele foarte emoţionante (n.r. - întoarce privirea spre cameră şi repetă) Când am scris prima variantă a lui În viaţă nu am plâns, pentru că scriam câteva zile la pasajele foarte emoţionante, dar când am recitit-o la final, am plâns întruna, pentru că am citit-o ca un cititor, de la cap la coadă şi abia atunci am realizat ce fel de carte am scris. Când am citit-o ca să o definitivez, am citit-o de la prima la ultima pagină şi am plâns amarnic”, mărturisește Yu Hua.

În timpul Revoluţiei Culturale, vocea poporului era vocea partidului, spune Yu Hua. Oamenii gândeau după dictare. În mod paradoxal, astăzi, toţi au prea multe păreri, ca şi cum ar încerca să umple golul din anii dictaturii maoiste.

Yu Hua: „În timpul Revoluţiei Culturale noi nu aveam propriile păreri, părerile noastre erau cele ale ziarelor, emisiunilor de radio, pe atunci nu aveam televizor, noi gândeam cum spuneau ei, credeam că aşa era. În societatea chineză de astăzi, eu cred că fiecare dintre noi are prea multe păreri. Ne-am transformat dintr-o societate în care politicul prima, într-una foarte materialistă. Şi scriitorii chinezi se schimbă; sunt scriitori care scriu de dragul literaturii, dar şi mai mulţi scriu pentru bani. Cred că odată cu schimbarea societăţii, se schimbă şi scriitorii. (...)

În anii 80 tocmai trecuserăm de Revoluţia Culturală şi politicile de reformă şi deschidere ale lui Deng Xiaoping ne aduseseră o lume nouă. Scriitorii chinezi din acea vreme şi alţi intelectuali erau plin de entuziasm şi se gândeau la viitorul şi la soarta ţării, de aceea perioada anilor 80 este perioada de care îmi este cel mai dor. Chinezii de astăzi nu mai sunt la fel. În anii 80 au avut loc demonstraţii, dar acestea erau legate de destinul ţării. Şi astăzi mai sunt demonstraţii, dar ele sunt pentru beneficiul individual. Să vă dau un exemplu, pentru că guvernul consideră că zona de coastă este foarte bogată, în vreme ce zona de vest este foarte săracă, iar unul dintre motive este că sistemul de educaţie din acea zonă nu este atât de dezvoltat, şi de aceea alocă mai multe locuri pentru zona de vest, pentru a le da ocazia celor de acolo să meargă la universităţi foarte bune. Părinţii elevilor de liceu din zonele de coastă organizează un protest pentru că locurile destinate copiilor lor sunt mai puţine”.

Yu Hua este primul scriitor chinez căruia i-a fost decernat James Joyce Award. În anul 1994, romanul său „În viaţă" a fost ecranizat, iar pelicula a câştigat Marele Premiu al Juriului la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes.

„Cred că Borges m-a influenţat, iar Kafka este profesorul meu, la fel cum sunt si Faulkner si Kawabata. Cum să vă zic, aşa cum am mai spus , când un scriitor este influenţat de un alt scriitor este la fel ca atunci când copacul se bucură de lumina soarelui, dar este important ca acel copac să continue să se dezvolte ca un copac, nu să se dezvolte ca lumina soarelui, şi de aceea când un scriitor este influenţat de altul, el trebuie să fie cât se poate de el însuşi, nu să devină celălalt”, spune, ca o concluzie, scriitorul Yu Hua.