Sari la conținut
News Alert

Discursuri care au schimbat lumea: de la Predica de pe Munte la cuvântarea lui V. Putin după anexarea Crimeei

Un discurs celebru poate reflecta istoria unei epoci, poate induce în eroare prin minciună, poate fi expresia frustrării sau dimpotrivă: poate exprima o emoţionantă pledoarie pentru dreptate. Un discurs poate constitui esenţa doctrinei creştine sau poate ajuta o naţiune să renască din propria cenuşă.

Ele pot merge în direcţia pozitivă, pentru încurajare, pentru îmbărbătare, sau din contră pot stârni emoţia negativă, frica respectiv. Sunt lideri care folosesc frica pentru a declanşa războaie, conflicte, pentru a săpa tranşee în societate”, a explicat jurnalistul Florin Negruțiu.

De-a lungul timpului, discursurile susţinute de lideri religioşi, regi şi regine, prim-miniştri sau conducători de state au influenţat decisiv soarta omenirii.

 „Ca să rosteşti un discurs care schimbă lumea, trebuie să ai şi capacitatea de a schimba lumea, capacitatea ulterioară de a schimba lumea. Majoritatea celor care rostesc discursurile respective sunt lideri: lideri politici, lideri religioşi ş.a.m.d. Multe dintre aceste discursuri sunt piatra de temelie a unor acţiuni ulterioare care într-adevăr au schimbat ţări, au schimbat continente, au schimbat generaţii întregi”, a spus Florin Negruțiu.

„Sunt discursuri ipocrite, sunt discursuri făţarnice, sunt discursuri odioase aş spune care au marcat istoria şi care fac parte din ceea ce suntem şi noi astăzi”, a precizat editorul Livia Szasz.

54 de discursuri, într-un singur volum 

În anul 2014, istoricul şi scriitorul britanic Simon Sebag Montefiore a publicat volumul „Discursuri care au schimbat lumea". Cartea a apărut, de curând, şi în limba română.

În volum sunt prezente 54 de personalităţi marcante ale omenirii, care sunt analizate prin prisma discursurilor pe care acestea le-au rostit în momente cruciale.

În introducerea cărţii, autorul spune că unul dintre criteriile importante pe baza cărora a ales personajele a fost caracterul acestora. Aşa se face că, în volum, găsim deopotrivă personalităţi recompensate cu Premiul Nobel pentru Pace, preşedinţi de state exemplari, dar şi tirani.

„El a urmărit să aleagă personaje din cele mai diverse, deci nu suntem confruntaţi doar cu personaje luminoase, pozitive, nu avem de-a face doar cu discursuri însufleţitoare animate de idealuri nobile”, a spus Livia Szasz.

În majoritatea cazurilor, cuvintele memorabile spuse în faţa mulţimii sunt, de fapt, rodul muncii unei întregi echipe de specialişti în arta oratoriei.

„În istorie, sunt puţine momente de geniu spontan. Nu ţâşneşte geniul dintr-un om decât în cazuri excepţionale, majoritatea discursurilor sunt scrise înainte, iar discursurile ceva mai recente vă garantez sunt scrise, rescrise de echipe întregi de oameni care văd textul şi-l revăd, iar apoi liderii îl rostesc în faţa oglinzii sau în liniştea camerei sau a biroului pentru ca ulterior să-l rostească în faţa mulţimii”, a spus jurnalistul Florin Negruțiu.

Cele mai marcante discursuri din istorie

Discursurile care au marcat cel mai mult istoria sunt şi cele care au fost rostite în vremuri teribile pentru omenire. Mai exact, în preajma celor Două Războaie Mondiale.

„Avem lideri absolut abjecţi în istorie, care prin personalitatea lor extraordinar de puternică au capacitatea de a se adresa mulţimii şi de a vrăji mulţimea, de a strânge oamenii şi de a-i îndrepta spre direcţia dorită. Îl avem pe Hitler, un caz celebru, prezent în carte, care era un orator extraordinar. Se adresa mulţimilor şi le inocula cu ură, cu fanatism, cu violenţă şi așa mai departe”, a spus jurnalistul Florin Negruțiu.

La fel de crud a fost și tiranul roșu, Stalin. Fiu de cizmar, acesta s-a luptat toată viaţa cu frustrarea de a nu fi capabil să rostească un discurs elaborat şi coerent în faţa maselor, spun istoricii.

„Stalin folosea cuvinte simple, nu era charismatic, în schimb avea mijloace de presiune şi de persuasiune complexe”, a precizat Florin Negruțiu.

La polul opus, Vladimir Ilici Lenin: actorul perfect, ale cărui discursuri erau de un cinism ieşit din comun.

Montefiore le marchează şi le înfierează .în cuvântul său introductiv, toată puterea sovietelor lui Lenin este dată exemplu pentru un maximum de ipocrizie politică”, a explicat Livia Szasz.

În realitate, Lenin nu avea de gând să ofere puterea Sovietelor, ţăranilor şi muncitorilor. Puterea era pentru el şi nomenclatură. Discursurile sale, însă, au înfierat masele, iar urmările acestora au bântuit Europa timp de aproape un secol.

„Multe discursuri sunt într-adevăr schimbătoare de istorie. Multe discursuri cred că sunt necesare în anumite contexte istorice, mă gândesc la discursul lui J.F. Kennedy, de exemplu. Discursul în care în 1963 a ţinut să puncteze protestul american şi al lumii occidentale împotriva ridicării zidului Berlinului”, a spus editorul Livia Szasz.

De la Abraham Lincoln la Barack Obama 

În istoria oratoriei, locatarii de la Casa Albă ocupă un loc de seamă: Lincoln, Roosevelt, Kennedy, Reagan, Obama.

Americanii l-au avut, însă, şi pe Richard Nixon, un adevărat actor în materie de apariţii publice. Discursurile sale promiteau exact opusul a ceea ce urma să se întâmple.

4 noiembrie 2008. Candidatul Partidului Democrat, Barack Obama, a câştigat preşedinţia Statelor Unite și a devenit astfel primul afro-american ajuns în Biroul Oval. Fostul senator de Illionis avea deja o experienţă bogată în a vorbi în prezenţa unui auditoriu.

„Yes we can este laitmotivul campaniei lui Barack Obama în 2008, în discursul acesta de după anunţarea victoriei, Obama îl foloseşte de vreo 6-7 ori, practic în discursul lui, foarte bine construit de altfel, e un fir roşu al istoriei americane, sunt citate din înaintaşii lui”, a spus Florin Negruțiu.

Turul de forţă oratoric al lui Obama avea să inspire, opt ani mai târziu, o scenă într-unul dintre cele mai urmărite seriale TV: House of Cards, Culisele puterii.

Prima Doamnă Claire îi spune lui Frank Underwood: M-am săturat să mă tot chinui să le câştig inimile. Se referea la popor. Iar Frank Underwood spune „să le atacăm atunci inimile". Claire răspunde „we can work with fear", putem lucra cu frica, iar Frank Underwood are un moment foarte simpatic, şi spune „yes, we can!". Un citat ironic la preşedintele actual în funcţie al Statelor Unite. Sunt două lucruri la care trebuie să fim atenţi în acest mic dialog: două cuvinte. Inimă şi frică. Aceste discursuri sunt făcute pentru a fi citite, rostite, interpretate în faţa unor mulţimi de oameni, în faţa unor popoare, ţări întregi. Discursurile respective sunt menite să creeze emoţie, merg pentru inima omului”, a apreciat Florin Negruțiu.

Faptul că Barack Obama a reușit să captiveze americanii cu vorbele sale nu trebuie să ne mire. Din simplul motiv că a urmat un model de succes: discursul inaugural rostit de Roosevelt, în anul 1933. Pentru Statele Unite, momentul era decisiv pentru felul în care ţara spera să iasă din uriaşa criză economică în care se găsea.

Marea Depresiune din 1929 avusese efecte devastatoare în SUA. Prăbuşirea Bursei de Valori de pe Wall Street a transformat Statele Unite într-un no man's land: milioane de oameni au rămas fără locuri de muncă.

Şi vine acest om, care, ca o paranteză, suferise de poliomielită, stătea într-un scaun cu rotile, avea o dizabilitate fizică accentuată, dar tăria lui interioară fabuloasă face ca în doar în câţiva ani, o Americă vlăguită să devină o mare putere a lumii. Iar acest discurs din 33 are o frază cheie: singura frică de care trebuie să ne fie frică este frica însăşi. . Iar în primele 100 de zile, Roosevelt face ceva fantastic, pune America la treabă. Tot programul propus de Roosevelt Americii, acest new deal, înseamnă un program de dezvoltare a ţării”, a spus Florin Negruțiu.

„Rușii iubesc personajele de forță”

Volumul „Discursuri care au schimbat lumea” începe cu Predica de pe munte a lui Iisus Hristos și se încheie cu discursurile liderului de la Kremlin, Vladimir Putin. 

Este paradoxal dacă te uiţi la sumarul cărţii să constaţi că acest volum începe cu Predica de pe munte a lui Iisus şi se termină cu Vladimir Putin. Este într-adevăr un arc de timp extraordinar”, a spus Livia Szasz.

Kremlin, 18 martie 2014. Într-o cuvântare rostită în Duma de Stat, Vladimir Putin a expus ceea ce considera el a fi justificarea anexării Crimeei de către Federaţia Rusă.

„Găseşte justificări pentru orice acţiune pe care o întreprinde. Mulţi dintre cei care au citit ulterior acest discurs văd în discursul lui Putin şi o ameninţare că astfel de momente s-ar putea întâmpla şi pe viitor. Mai dă un mesaj Putin în discursul lui, un mesaj pentru uz intern. Este un fel de sentiment care cred că există în societatea rusească, un fel de nostalgie după puterea sovietică de altădată, după gloria pierdută a anilor care au trecut. Nu este un discurs Obama, puterea lui Putin tocmai că atrage prin distanţă, prin această statură de intangibil, de forţă. Ruşii iubesc personajele acestea de forţă, providenţiale care le promit regăsirea gloriei de altădată”, a explicat Florin Negruțiu.

Marea istorie este opera bărbaților 

Pentru ediţia în limba română a cărţii lui Montefiore, editorii au ales o copertă care simbolizează căderea Zidului Berlinului şi, implicit, a Cortinei de Fier.

„Discursul care pe noi ne marchează în mod deosebit cred este discursul ţinut de Reagan la poarta Branderburg, în 1987”, a spus Livia Szasz.

Un lucru ușor de remarcat este faptul că în cartea lui Montefiore femeile sunt prea puţin prezente. În fond, marea istorie şi marile războaie sunt opera bărbaţilor.

„Afirmarea lor pe scena istoriei ţine de culise şi de roluri secundare”, a fost explicația Liviei Szasz.

Istoria cel puţin până recent a fost făcută de bărbaţi, conducătorii au fost bărbaţi, liderii politici au fost bărbaţi, încerc să fac totuşi un pronostic şi să mă îndrept din nou spre Statele Unite şi să cred că vom asista anul acesta la o premieră şi probabil vom avea un prim discurs al unei femei în ediţia următoare a cărţii”, a spus Florin Negruțiu, cu referire la Hillary Clinton, candidata democrată din cursa pentru Casa Albă.