Sari la conținut

INTERVIU EXCLUSIV. Dragostea unei actrițe celebre pentru România


A câştigat un Glob de Aur, a jucat alături de Steve McQueen şi Frank Sinatra. A fost distribuită în filme de regizori precum Francois Truffaut, Roman Polanski şi John Huston. Actriţa britanică Jacqueline Bisset are o carieră de peste 50 de ani.

Jacqueline Bisset: Cred că atunci când am început să joc încercam să fiu prea inteligentă, cu tot... și nu doar să fiu acolo. Am spus, așa cum fac acum, ce am învăţat este să nu mă lupt cu nimic, ci să accept ce vine și doar să fac tot ce pot, ce înţeleg. Să nu fiu prea intelectuală în abordare. Nivelul meu de libertate a crescut enorm. Și acum simt că nu mai am niciun fel de teamă.

Bisset a vizitat frecvent România în ultimii ani şi explică de ce anume s-a îndrăgostit de ţara noastră.

Jacqueline Bisset: Probabil datorită ţării, cred că la ţară e ceva care mă duce înapoi la copilărie. Prima oară când am venit aici, am fost la ţară și erau multe-multe flori sălbatice și animale în câmp și m-am gândit: aici e paradisul! Pur și simplu paradisul. Și mirosul ierbii și... Pur și simplu minunat. Natural. Nu văd lucruri de genul ăsta atât de des. Desigur, îmi place și mâncarea. Îmi plac mâncărurile acestea grele și e ceva care te alină. Și nu că am crescut neapărat într-un loc care semăna cu România, dar am crescut înconjurată de câmpii și ferme, o fermă de găini, de porci în apropiere...

În „Welcome to New York”, de Abel Ferrara, Bisset joacă alături de Gerard Depardieu. Povestea este inspirată de scandalul în care a fost implicat Dominique Strauss Kahn, fostul director al Fondului Monetar Internaţional. Bisset o interpretează pe soţia acestuia.

Jacqueline Bisset: Am vrut să lucrez cu Abel Ferrara și n-am crezut niciodată că se va întâmpla. Mă gândisem: ce subiect să filmeze în care să-mi dea un rol? Ce fel de film? Și a apărut acesta! Subiectul este interesant. Povestea unui fel de dependenţă, și să o joc pe femeia care suferă și nu poate schimba nimic este interesant.

Despre Gerard Depardieu: Gerard lucrează cu o inimă deschisă, cel puţin cu mine, așa a părut. Am găsit munca relativ ușoară și nu știam cum lucrează Abel. Nu știam dacă își va dori multă improvizaţie, dar nu aveam nicio referinţă, nu știam pe nimeni care să fi lucrat cu el.

Lui Bisset îi place să lucreze cu regizori care o îndrumă, dar îi lasă suficientă libertate.

Jacqueline Bisset: Nu îmi place să fiu controlată. Îmi place să fiu îndrumată de un regizor. Nu e același lucru. E ciudat. Ai nevoie de o formă, cred, trebuie simţi braţele regizorului, psihologic, în jurul echipei și în jurul actorilor. Ca să simţi, într-un fel, că ai un bunic. Care să vadă întregul film, nu doar bucăţile din interior. Actorii au tendinţa să fie în propria bulă, dar sunt parte dintr-un tablou mai mare. E un lucru foarte intim și, cred, câteodată periculos, să intri într-un film. Nu știi oamenii și poţi fi rănit de această experienţă. Nu e doar distracţie. Poate fi dureros.

A lucrat cu Francois Truffaut, unul dintre vârfurile Noului Val Francez. Pelicula „La Nuit Americaine”, sau „Day for Night”, a fost complicat de turnat, pentru că este o poveste de pe platourile de filmare.

Jacqueline Bisset: A fost confuz. Mai ales pentru că regizorul îl juca pe regizor și operatorul îl interpreta pe operator și când spuneau „Tăiaţi!” nu știai dacă e în film sau în viața reală. Franceza mea nu era prea grozavă, așa că eram extrem de emoţionată și îngrijorată de, cred, tot. Francois Truffaut a spus: Jacqueline, e ok, nu joci o franţuzoaică. Poţi face greșeli. Eu am zis: Ah, ce eliberare! A fost o companie veselă, un platou vesel, îi plăcea mult echipa lui, îi plăcea distribuţia. Mai lucrase cu mulţi. La început m-am simţit pe dinafară, eu eram străină. Dar a mers în contextul filmului.

În anul 1977, revista Newsweek a numit-o cea mai frumoasă actriţă de film din toate timpurile. Însă Bisset a rămas modestă. 

Jacqueline Bisset: Accept complimentul, dar nu știu dacă îl cred. Cred că nu îl cred. Știu că nu cred. Reacţia mea la asta este că e o obrăznicie. Cum rămâne cu celelalte femei? Cred că e ofensiv și mă jignește să fiu separată de lumea femeilor, chiar dacă e spus ca o glumă, mi se pare puţin jignitor faţă de toate celelalte. Nu șţiu dacă frumuseţea te ajută să obţii roluri, poate da. Depinde de atitudinea ta. Pentru că eu cred că mierea atrage mai multe musculiţe decât oţetul. Cred că oamenilor le place să fie în preajma oamenilor plăcuţi și pe platouri, un mediu deja dificil, unde trebuie luate multe decizii, există frustrări și mânie... Comportamentul bun este important.

Într-o industrie cinematografică în care rolurile feminine complexe sunt mult mai rare decât cele masculine, Jacqueline Bisset a încercat să înveţe. La început a fost distribuită în rolul iubitelor unor actori precum Frank Sinatra şi Steve McQueen.

Jacqueline Bisset: Există o lipsă de personaje feminine puternice, dar există câteva și nu văd problema dacă nu ai rolul principal. Când am început, jucam roluri de iubite, eram norocoasă. Eram iubita din film a lui Frank Sinatra, Steve McQueen și tot așa, Dean Martin. Am cunoscut oameni incredibili. Am stat cuminte și am observat cum merge pe platouri. Puţin câte puţin. Până la urmă, începi să crezi în tine și începi să știi că ai ceva de oferit. La început e greu. Pentru că încearcă să preia controlul asupra ta. Și eu am rezistat acestui val complet la început. Totul este o ocazie de a învăţa și nu cred că e de ajutor să te plângi.

La vârstă de 70 de ani, Bisset primeşte mai des roluri de mamă decât de iubită. În producţia „Miss You Already", care va avea premiera în noiembrie, este mama personajelor interpretate de Drew Barrymore şi Toni Collette.

Jacqueline Bisset: Ambele - actriţe care îmi plac și m-am simţit foarte bine. Le-am văzut pe aceste două fete cu roluri foarte bune. M-am întrebat dacă o să fie ciudat să joc mama. Poate. Dar n-am simţit asta deloc. Am simţit că am o contribuţie și m-am bucurat de asta.

Modestă, muncitoare şi mereu dornică să înveţe, Jacqueline Bisset a demonstrat în timp că nu este doar o femeie frumoasă, ci şi o actriţă cu multe chipuri.