Sari la conținut

Mica Grecie din Constanţa

Constanţa are un bagaj istoric deloc de neglijat, cu influenţe romane, greceşti şi otomane. Oraşul de la malul mării a fost dintotdeauna o miză pentru puterile imperiale, dar şi pentru negustorii dornici de înavuţire. Anii au trecut şi-n urma lor a rămas cea mai mixtă comunitate din ţară, locul în care poţi întâlni culturi, oameni şi tradiţii complet diferite.

Constanţa este, probabil, cel mai bun exemplu al convieţurii mai multor etnii, timp de sute de ani. Dovadă stau edificiile turceşti, româneşti, armeneşti, bulgăreşti, evreieşti şi nu în ultimul rând, cele greceşti.

În zona peninsulară a Constanţei e şi prima biserică ortodoxă construită în oraş: Metamorphosis, sau Schimbarea la Faţă, pe româneşte. Clădirea cu arhitectură unică în regiune a fost construită cu acordul sultanului Abdul Aziz. Lăcaşul de cult are o istorie aparte.

Patriarhul de Constantinopol a intervenit pe lângă sultanul Abdul Aziz, acesta a dat voie să se construiască o biserică nouă, frumoasă, o şcoală şi un spital. Parametri au fost clari: daţi pentru construire! Să nu fie mai înaltă de 11 metri. Ce înseamna aceasta: să nu depăşească prin turla ei, prin construcţia ei minaretele moscheii turceşti,” povestește Gheorghe Malcea, părintele paroh al bisericii.

Fiind vorba de prima biserică ortodoxă din zonă, nu s-a făcut rabat când a venit vorba de calitate. Au fost folosite materiale trainice. Piatră, cărămidă, marmură adusă tocmai din Creta.

În biserică sunt zeci de icoane pictate între 1812 şi 1870, sfeşnice de argint aduse din Constantinopol, iar atunci când intri în Metamorphosis nu ai cum să nu observi impunătarele policandre realizate cu cristale de Murano.

Lipit de biserică este Teatrul Elpis, oficial prima sală de spectacole din Constanţa, locul în care au concertat unii dintre cei mai mari muzicieni români. Acum este folosit de tinerii din Ansamblul Elpis, cei care au "misiunea" de a duce tradiţiile mai departe.

În trei rânduri a venit şi a concertat aici George Enescu, trupe mari de teatru, româneşti, străine, au venit şi au susţinut reprezentaţiile ce scena Teatrului Elpis. În ultimii ani au început să vină din ce în ce mai mulţi copii, nu numai greci. Comunitatea elenă este deschisă tuturor celor care doresc să înveţe limba greacă, să danseze greceşte,” spune Mihnea Hagiu, vicepreşedintele Comunităţii Elene Elpis.

Dansul ne uneşte şi fac dans grecesc de 7 ani şi nu ştiu... face parte din mine,” zice Cristina Blacioti, membru în Ansamblul Elpis.

Iniţial am venit ca să cunosc cât mai multe tradiţii şi dansuri, pentru că, tuturor cred că le plac dansurile şi muzica grecească,” spune David Grebănuş, membru în Ansamblul Elpis.

Importanta moştenire a grecilor este la tot pasul în zona Veche a Constanţei. Mulţi dintre negustorii care veneau cu marfă în Portul Constanţa erau fermecaţi de oraş şi hotărau să nu mai plece.

În spatele meu este casa în care a trăit Aristide Caratzali, el a fost medic, a fost un medic de renume, important de ştiut că a fost primul socialist dobrogean. Dacă ne uităm de jur împrejur în piaţă constatăm că cea mai solidă dintre clădiri este cea din spatele meu. Ea este construită la început de secol, construită la 1900, de Gheorghe Hrisikos, un grec autentic care a plecat ca simplu băiat de prăvălie, însă a ştiut să facă comerţ,” explică Irina Liţcanu, şeful centrului de Cercetaşi Marini.

Aţi văzut istoria şi aţi văzut viitorul, prin copiii care alături de noi îşi construiesc drumul în viaţă cu această credinţă,” spune Anton Antoniadis, preşedintele Comunităţii Elene Elips.

De-a lungul vremii, "Mica Grecie" din Constanţa a fost unul dintre punctele de sprijin ale oraşului-port, din punct de vedere economic, social şi turistic. Şi în prezent, grecii constănţeni vor să mulţumească urbei pentru găzduire. Au găsit un mod aparte să facă asta.

Pe 28 mai vom avea încercarea, împreună cu Guiness Book, să înscriem dansul sirtaki şi Cartea Recordurilor,” precizează Anton Antoniadis, preşedintele Comunităţii Elene Elips.

Oficial, în Constanţa mai trăiesc doar câteva sute de greci, dar oriunde mergi prin centrul vechi, ori vei da de o clădire construită de un negustor grec, ori vei mânca într-o tavernă grecească sau vei asculta acordurile mediteraneene ale unui bouzuki tradiţional.