Sari la conținut

Pastila de limbă. Ce înseamnă, de fapt, „femeia asumată”

Radu Paraschivescu vorbește despre felul în care migrează anumite cuvinte dinspre sensul din dicţionar spre accepţii noi, dar nu neapărat corecte, pe care le fabrică diverşi utilizatori ai limbii române. Unul dintre exemplele adecvate este verbul „a asuma”.

Radu Paraschivescu explică:

În dexonline şi în dicţionarele pe suport de hârtie, „a asuma” este definit după cum urmează: „A lua ceva asupra sau pe seama sa” sau „A se angaja la îndeplinirea unui anumit lucru, a unei anumite sarcini sau misiuni”. Mai există o definiţie, care ţine mai degrabă de logică, şi anume „A accepta ca ipoteză o propoziţie (sau o judecată) pentru a constata consecinţele care rezultă din ea”.

În ce priveşte participiul trecut, „asumat” înseamnă „luat asupra sa”, „promis” sau „arogat”. Rog să nu se confunde verbul „a asuma” cu „a se asumata”, un verb rar, al cărui sens este de „a se îngreuna la cap” sau „a se îmbăta”.

Până aici, nimic complicat. Greutăţile apar abia când observăm că participiul trecut al acestui verb la feminin, adică „asumată”, a primit în ultimii ani un sens aflat destul de departe de cel iniţial. Responsabile (mai bine zis, vinovate) pentru acest lucru sunt mass-media, care au dat naştere unei creaturi căreia i-au spus, într-o profundă pană de inspiraţie, „femeia asumată”.

Dac-ar fi să ne orientăm după definiţia din dicţionar şi să facem echivalările cuvenite, ar rezulta că femeia asumată e totuna cu femeia „luată asupra sa”, „promisă” sau „arogată”. Fireşte însă că intenţia celor care au născocit această sintagmă a fost cu totul alta. Inventatorii fără brevet din laboratoarele limbii române se vor fi gândit pesemne la o femeie independentă, voluntară sau pe picioarele ei. Foarte bine, dar atunci de ce n-au spus aşa? De ce-a fost nevoie de o asemenea fandoseală? Cum să spui sau să scrii despre o femeie că este asumată?

Cu toate acestea, nu sunt deloc puţini cei care folosesc această sintagmă. Bunăoară, într-un interviu care apare pe un site dedicat întreprinzătorilor de succes, o doamnă care îndeplineşte funcţia de director de marketing al unei companii multinaţionale se autocaracterizează astfel: „Sunt o femeie asumată, fac parte din acea categorie a oamenilor care iubesc să muncească.” Nici „iubesc să muncească” nu sună impecabil, între noi fie vorba. Poţi să iubeşti o persoană sau un animal, necum o activitate. Cât despre enunţul „Sunt o femeie asumată”, el este, iertată să-mi fie lipsa de sensibilitate, caraghios.

Pe un alt site, administrat de nişte oameni cu aceleaşi candori de exprimare, găsim următoarea frază: „Vă invităm să vă înscrieţi la cursul nostru despre feminitatea asumată şi manifestată.” Autoarea invitaţiei este o altă doamnă, care se recomandă, în frumoasa păsărească de tip nou, drept „o femeie asumată, un trainer cu formări de life coaching, systemic and business coaching şi coaching transformaţional”. Pentru cei interesaţi, doamna în chestiune are „o abordare experienţială, holistică şi integrativă, orientată pe rezultat”. Cum spunea un unchi al meu când auzea formulări de acest tip, „preponderent şi Madagascar””.

„Femeia asumată este autosuficientă”, aflăm de pe un al treilea site dedicat doamnelor şi domnişoarelor. Acelaşi site mai livrează o veste-trăsnet: „Femeia bine înfiptă în pământ este ambiţioasă, motivată şi asertivă”. Rog să se remarce gingăşia formulei „femeia bine înfiptă în pământ”, care trimite cu gândul la un par, la un ţăruş sau la o cruce.

Femeia poate fi în multe feluri: frumoasă, senzuală, iubitoare, melancolică, dispreţuitoare, geloasă, înaltă, distinsă, pricepută, supărată, bondoacă, delicată, şleampătă, fericită, zveltă, agilă, amuzantă şi aşa mai departe. Există sute de atribute pe care i le putem alipi - ca, de altfel, şi bărbatului.

În schimb, „femeia asumată” e o găselniţă de prost gust semantic. O fomulă nefericită, care îţi evocă o persoană pe care trebuie s-o cari în spinare până la sfârşitul zilelor. Adică exact contrariul femeii independente sau pe picioarele ei la care se vor fi gândit cei care au scornit această sintagmă.