Sari la conținut

S-a aflat motivul pentru care Van Gogh și-a tăiat urechea

Van Gogh şi-a tăiat o ureche după ce a aflat că fratele lui urma să se căsătorească, potrivit unui nou studiu, care contrazice o teorie vehiculată pe scară largă, potrivit căreia artistul olandez ar fi recurs la acel gest extrem după ceartă violentă cu pictorul Paul Gauguin, informează The Guardian, potrivit News.ro.

self-portrait-van-gogh

Este de departe cel mai faimos act de automutilare din istoria artei, însă motivaţia - dragoste? gelozie? furie? - din spatele deciziei lui Vincent Van Gogh de a-şi tăia o ureche a rămas necunoscută timp de peste un secol.

Potrivit unui nou studiu, care a analizat perioada petrecută de pictor în Provence, actul ar fi fost inspirat de vestea că fratele artistului, Theo, cel mai loial confident şi susţinător financiar al său, urma să se căsătorească, după o relaţie furtunoasă. Studiul ridică semne de întrebare asupra unei teorii populare potrivit căreia Van Gogh şi-a tăiat o ureche cu o lamă de bărbierit după o ceartă violentă cu Paul Gauguin.

Se ştie deja că Van Gogh a fost afectat de vestea căsătoriei fratelui său, care ar fi putut să le ameninţe relaţia frăţească şi l-ar fi pus pe Theo în situaţia de a avea de întreţinut o soţie şi o nouă familie şi să nu mai poată să sprijine financiar un frate care avea probleme cu banii şi care nu vânduse încă niciunul dintre tablourile sale. Până de curând, s-a crezut că pictorul a aflat acea veste abia după incident.

Scriitorul Martin Bailey descrie în noua sa carte, „Studio of the South”, dovezi ale faptului că Vincent Van Gogh a aflat aproape sigur despre vestea căsătoriei iminente a fratelui său dintr-o scrisoare de la Theo, care i-a fost livrată într-o zi de duminică, pe 23 decembrie 1888.

Mai târziu în acea seară s-a produs într-adevăr o ceartă, după ce ambii artişti petrecuseră multe ore lucrând împreună, într-o zi în care a plouat fără încetare. Gauguin voia să plece şi l-a ameninţat pe artistul olandez că se va întoarce la Paris. Disperarea lui Van Gogh nu a fost provocată de acel incident, spune Martin Bailey, ci de vestea primită de la fratele lui.

Scrisoarea de la Theo avea între paginile ei o bancnotă de 100 de franci, dar includea în text şi precizarea că, în urmă cu două săptămâni, se întâlnise cu o fostă prietenă, Jo Bonger, care îi refuzase în trecut cererea în căsătorie. De această dată, o săptămână mai târziu după acea întâlnire, Theo spunea că Jo a acceptat să se căsătorească cu el.

Scriitorul Martin Bailey a reuşit să demonstreze că Theo îi expediase deja mamei sale o scrisoare prin care îi cerea permisiunea de a se căsători şi că Jo îi contactase, de asemenea, pe fratele ei mai mare, care îi răspunsese deja într-o telegramă de felicitare, ce i-a fost livrată tot pe 23 decembrie. Martin Bailey este sigur că Theo i-a scris şi fratelui său în acelaşi timp cu scrisoarea trimisă mamei şi că vestea despre căsătorie se afla în scrisoarea livrată la adresa la care se afla celebra Casă Galbenă din Arles, pe 23 decembrie.

Tăietura cu lama l-a făcut pe Van Gogh să sângereze abundent. Pictorul a împachetat urechea tăiată într-o coală de hârtie şi s-a dus în bordelul său preferat, unde i-a dat-o unei tinere pe care o cunoştea. O altă carte recentă, scrisă de Bernadette Murphy, a sugerat că tânăra în cauză nu era o prostituată, ci fiica unui fermier local, care lucra acolo ca servitoare. Murphy a descoperit şi un desen, realizat de un doctor după mult timp de la incident, care sugera că Van Gogh şi-a tăiat întreaga ureche, nu doar un lob din ea. În ambele scenarii prezentate se spune că tânăra a despachetat coala de hârtie, a leşinat imediat, Van Gogh a părăsit bordelul în fugă, iar clienţii au chemat Poliţia.

Paul Gauguin s-a întors în Casa Galbenă în dimineaţa următoare, când era Ajunul Crăciunului, găsindu-i pe poliţişti în faţa intrării şi pe artist întins în patul său plin de sânge. Theo, care spera să petreacă primul Crăciun alături de logodnica lui, a ajuns în Arles în prima zi de Crăciun pentru a-şi vizita fratele aflat în spital. Van Gogh - după ce a fost închis pentru o scurtă perioadă într-o cameră izolată - a fost eliberat pe 7 ianuarie şi i-a scris lui Theo: „În curând, zilele bune vor veni şi voi începe (să pictez, n.r.) livezile care vor fi din nou în floare”. În ciuda unei recidive şi a unei noi spitalizări, artistul olandez a continuat să picteze până când a plecat din Arles, în aprilie.

Picturile sale din această „perioadă disperată” din viaţa lui sunt unele dintre cele mai apreciate pe plan mondial, iar Martin Bailey a reuşit să descopere şi surprinzătoarea poveste a patului în care a dormit Van Gogh în casa din Arles, pe care a descris-o în cartea „The Bedroom”. A fost unul dintre cele două paturi duble ce au fost cumpărate atunci când a fost mobilată casa închiriată de Gauguin. 

În 1890, Van Gogh a trimis acel pat, cu trenul, la Auvers, o localitate aflată la nord de Paris, unde a creat ultimele sale opere, înainte de a se sinucide, în luna iulie. Theo a murit în anul următor, iar văduva lui a moştenit patul şi l-a plasat într-o casă de oaspeţi pe care a administrat-o în Olanda. Au existat anumite discuţii pentru a-l trimite la Muzeul Casei Galbene din Arles, însă clădirea a fost distrusă în Al Doilea Război Mondial. În schimb, patul a fost donat de nepotul artistului în urma unui apel public al autorităţilor de a dona obiecte de mobilier, pentru a-i ajuta pe sătenii ale căror case au fost distruse. Martin Bailey a pierdut în acel punct urma patului din Arles, nemaiputând să îl găsească, dar este de părere că acesta există în continuare pe undeva, nerecunoscut, în anonimat.

Vincent Van Gogh este în prezent unul dintre cei mai apreciaţi artişti din lume, însă măsura „obscurităţii” sale din anii 1880 este dată şi de faptul că dintre cele patru ziare care au descris episodul automutilării sale, două i-au scris numele greşit, iar un al treilea, care afirma că artistul „a suferit îngrozitor” din cauza rănii, era„un pictor de naţionalitate poloneză”.

Născut în 1853 la Zundert într-o familie de pastori şi comercianţi de artă, Vincent Van Gogh a pictat peste 800 de tablouri. Considerat cel mai mare pictor al Olandei, după Rembrandt, Vincent Van Gogh a vândut o singură pânză în timpul vieţii sale, însă operele sale sunt tranzacţionate în zilele noastre la preţuri uriaşe.

Tabloul său intitulat „Un Portrait du Dr. Gachet”, realizat în 1890, a fost vândut cu 82,5 milioane de dolari la o licitaţie organizată de casa  Christie's la New York în anul 1990. În mai 2015, o altă pânză a artistului olandez, „L'allée des Alyscamps”, a fost adjudecată cu 66 milioane de dolari la o licitaţie organizată la New York.