Sari la conținut

Ca-n filme. Efectele speciale și imaginația cineaștilor ar putea crea un film cu Bruce Lee şi John Wayne în care se bat pe Marte

„Cinematograful atunci când a apărut a fost o invenţie nemaivăzută, deci trebuiau să arate chestii nemaivăzute. În America s-au mişcat mult mai bine şi au început să facă filme, hai să-i spunem, de gen. Dacă ne gândim la ceva total SF care se poate întâmpla în viitor, da, se poate întâmpla să faci un film în viitor cu Bruce Lee şi John Wayne care să se bată pe cele două turnuri sau pe Marte, da, deci poţi să faci orice”, spune Alin Ludu Dumbravă, critic de film.

„Ai o poveste, vrei s-o spui, nu ai cum s-o filmezi. Ea nu există. E pe o altă planetă, într-o altă lume, un alt univers sau pur şi simplu e fantastic. Ai VFX ca instrument. Dacă povestea e suficient de bună, VFX nu-i dăunează, din contră. E instrumentul care te ajută să aduci povestea la viaţă”, spune Felix Lepădatu.

În zilele noastre apar din ce în ce mai multe filme care ignoră povestea şi personajele în favoarea efectelor speciale cât mai spectaculoase. Majoritatea sunt generate integral pe calculator.

„În filmele de acum, se pune foarte mult accent pe efecte speciale. Poate de multe ori în detrimentul acţiunii. Ceea ce nu e foarte bine”, spune Emanuel Lăzărescu, critic de film.

Evoluţia efectelor speciale s-a petrecut în etape. De fiecare dată când un regizor sau un producător vedea că tehnica nu-l ajută, investea în update-uri. Stanley Kubrick, George Lucas, James Cameron şi Alfonso Cuaron au ajutat la evoluţia efectelor vizuale în filme.

Nu are parte de extratereştri, bătălii spaţiale sau dragoni. „Forrest Gump”, din anul 1994, a avut însă ceruri pictate integral şi l-a prezentat pe Tom Hanks dând mâna cu preşedintele John F. Kennedy, într-un amestec de imagini de arhivă şi cadre proaspăt trase. De asemenea, personajul lui Gary Sinise a avut parte de „tăierea” digitală a picioarelor sale.

„Nu pentru a crea un cer de foc sau cine ştie ce nenorocire, două luni, o chestie, pur şi simplu doreau un film mai frumos”, spune Felix Lepădatu.

Filmul „Matrix”, din anul 1999, regizat de Fraţii Wachowski, a adus nou tehnica „Bullet time”, în care obiectele se mişcau la viteze foarte mici.

„N-a inventat Matrix chestia asta. Faptul că Matrix a adus în atenţia publicului larg e una. Bullet time, da a apărut...”, afirmă Alin Ludu Dumbravă.

Avatar, de James Cameron, a creat o lume în 3D aşa cum nu se mai văzuse. Acest lucru s-a întâmplat pentru că regizorul a investit în dezvoltarea de camere noi care să filmeze în 3D, dar şi în tehnologia de captură a mişcărilor actorilor”, explică Felix Lepădatu.

Regizorul Christopher Nolan s-a folosit şi de efecte vizuale practice, dar si de unele create pe calculator pentru producţia „Inception”, din anul 2010.

„Inception e un exemplu foarte bun despre faptul că VFX special effects e o tâmpenie să le separi. Practicalul lucrează împreună cu CGI. De exemplu, secvenţa cu curbura, se spărgeau geamurile şi tot tacâmul. Chiar s-au spart. Au puşcat toate ziarele toate paharele, toate sticlele. Numai ce era în spate era CG. Ce era în faţă a explodat”, consideră Felix Lepădatu.

„Gravity”, unul dintre marii câltigători la Oscarurile de anul acesta, a fost creat pe computer în proporţie de 80%, faţă de cele 60 de procente pentru „Avatar”.

„Gravity are, cum să spun, Gravity are invenţii în... deci e foarte apropiat de 2001 din punctul ăsta de vedere... Sunt invenţii, au inventat o cameră specială cu LED-uri ca să lumineze feţele actorilor, din punct de vedere tehnic mi se pare extrem de virtuos”, consideră Alin Ludu Dumbravă, critic de film.

Ce urmează pentru efectele speciale? Filmele din viitor ar putea fi complet create pe calculator, fără platouri şi chiar fără actori. Până atunci, efectele vizuale vor continua să aducă la viaţă lumea din mințile cineaștilor.