Sari la conținut

DIGICULT. Artiștii care au ridicat mâncarea la rang de muză

De-a lungul timpului, artişti, pictori, romancieri sau poeţi au ridicat mâncarea la rang de muză, cu simţ estetic şi rafinament sau, dimpotrivă, cu poftă şi nesaţ.

„Sigur, există mari scriitori care erau şi oameni fini, dar şi mari mâncăi. Creangă, de exemplu, dădea iama în sarmale, aşa. Pe Eminescu îl vezi ceva mai fin, deşi şi lui Eminescu îi plăcea să stea alături de bătrânul Creangă, la un chiolhan cu bunătăţuri moldoveneşti şi cu vinuri”, spune Mircea Dinescu.

Licoarea lui Bachus şi chiolhanurile nu sunt doar preferatele scriitorilor cunoscuţi pentru pofta de viaţă şi pasiunea pentru arta culinară.

Slăbiciunea pictorilor pentru zona gastronomică n-a avut niciodată limite: de la ospeţe fastuoase cu vânat până la scene austere cu legume şi peşte, totul a fost subiect de tablou. Campionii scenelor opulente? Pictorii flamanzi.

În pictura flamandă există scene alimentare, de ospăț, care sunt halucinante, babilonice. La limita dintre sublim și grotesc, dintre Apocalipsă și ridicarea la ceruri”, explică criticul de artă Pavel Șușară.

Cât despre preferinţele pictorilor români, salamul a fost mereu, cel puţin în tablouri, la loc de cinste.

Apare de mult mai multe ori în naturile statice decât apare mămăliga sau altceva din recuzita asta. Fasolea bătută! Nu există natură statică cu fasole bătută. Sau cu iahnie”, spune Pavel Șușară.

Sadoveanu și gastronomia

Cum descrie Sadoveanu, genial. Când descrie Sadoveanu o masă, apăi, nene, trebuie să te duci repede să iei ceva din frigider, îţi face o poftă nebună. Şi el era un mare gurmand, avea într-o hârtie din asta cerată, un ficat mare de gâscă d-asta, îndopat aşa, şi avea un coltuc de pâine şi taie şi le dă şi lor cu puţină sare să guste”, afirmă Mircea Dinescu.

Materialul integral poate fi urmărit în fișierul video atașat.