Sari la conținut

În căutarea Bucureștiului de altădată

Bucureștenii se numără printre cei mai nemulțumiți europeni în ceea ce privește calitatea vieții în orașul în care traiesc, potrivit unui sondaj realizat la solicitarea Uniunii Europene. În studiu, au fost incluse 79 de orașe.

„Multe dintre clădiri lasă de dorit. Străzile numai gropi”. „Totul este neglijat”. ”Transportul în comun în unele părţi merge bine în altele deloc”. „Tot ce se construieşte acum e cam de mântuială făcut. Nu sunt nostalgică după trecut, doar că aveau altă fundaţie şi terminaţie”. „Pe mine mă deprimă, efectiv mă deprimă. Totul. Şi mizeria şi comportamentul. Am numai nemulţumiri”, sunt câteva opinii ale bucureștenilor.

Ceea ce pentru unii este un motiv de pesimism, pentru alţii reprezintă, culmea, chiar farmecul oraşului.

„Poţi să treci pe o stradă de zece ori şi să o vezi în zece feluri. Poţi să te gândeşti că e o stradă care are nişte case frumoase, poţi să te gândeşti că e o stradă care are nişte garduri frumoase sau o stradă pe care se întâmplă lucruri care nu-ţi mai plac, se sapă o groapă, se sapă un şanţ care o să rămână neastupat un an de zile sau e o stradă pe care găseşti nişte maşini vechi... sunt multe lucruri mărunte. Nu credem că putem schimba multe lucruri, dar putem să deschidem gustul altor oameni să privească Bucureştiul altfel. Să se plimbe... şi să se simtă bine în Bucureşti”, spune Cornel Vlaiconi, inițiatorul proiectului.

În urmă cu șapte ani, Cornel Vlaiconi a pus bazele unuia dintre primele bloguri despre București. A bătut oraşul la pas pentru a descoperi lucruri puțin cunoscute sau chiar ascunse de ochii trecătorilor. Mulți voluntari i-au urmat exemplul, iar astăzi primește ajutor de la oameni cu vârste cuprinse între 15 și 90 de ani, din toate colțurile lumii. Venera Dumitrescu are 89 de ani și trăiește de aproape 30 în Canada.

„E foarte important să cunoaştem trecutul... până nu cunoaştem ce s-a petrecut înaintea noastră, n-avem comparaţie cu prezentul şi putem să facem greşeli. Dorul de ţară, dorul de a arăta şi copilului fiului meu... istoria României... umblând pe internet, fac research în fiecare zi, bineînţeles că mă interesa România şi în special Bucureştiul”, spune Venera Dumitrescu. Ea scrie articole despre istoria Capitalei, pe care le publică pe blogul iniţiat de Cornel Vlaiconi. În plus, pune la dispoziţia internauţilor colecţia sa de poze cu Bucureştiul interbelic.

„Într-adevăr, Bucureştiul, aşa cum îl ştiu eu, din copilărie, până când am plecat din ţară şi s-au făcut demolările masive şi au dispărut construcţii care aveau valori, valori arhitectonice... viaţa era calmă. Bucureştiul pentru mine îl am în memorie aşa cum a fost”, mai spune Venera Dumitrescu.

Cei care s-au oferit să facă pe detectivii, contribuie la descoperirea unui Bucureşti inedit. Au început cu istoria, trecutul Capitalei si au continuat cu transportul public, maşinile vechi, clădirile spectaculoase, viaţa culturală, fântânile arteziene şi multe alte teme pe care le documentează, le fotografiază şi scriu despre ele. Toate acestea în timpul lor liber.

Unul dintre cei mai fideli colaboratori este Alexandru Bodea. Are 63 de ani şi este pasionat de mic de literatură şi fotografie. Iar acum are ocazia să le facă pe ambele. Blogul despre Bucureşti i-a atras atenţia prin conţinutul său.

„Am văzut că sunt acolo şi caricaturile lui Matty, celebrul caricaturist pe care tinerii de azi numai aşa pot să-l cunoască, noi l-am cunoscut că era în fiecare ziar de după amiază - informaţia Bucureştiului -, apărea câte o caricatură, în fiecare zi”, povestește Alexandru Bodea, colaborator.

Oricine crede că Bucureştiul are farmec poate să se alăture proiectului online.

Eu cred că e un câștig pentru noi toți dacă o să fim mai mulți oameni interesați de bună-cuviință, de bună creștere, de bun simț, de toate lucrurile astea care încep cu bun în față. Nu e puțin lucru să facem câte un mic pas în fiecare zi, fiecare dintre noi. Să ne purtăm un pic mai bine astăzi decât ne-am purtat ieri”, spune Cornel Vlaiconi.

Chiar dacă au reușit, în șapte ani, să adune destule informaţii despre Bucureşti, încă sunt destule lucruri de aflat despre Micul Paris. Una dintre temele preferate ale „vânătorilor” de istorie sunt marchizele. Adică acele încaperi cu multe geamuri care se află la intrarea în case, locul în care domnițele serveau ceaiul în perioada interbelică. Au mai ramas puține, dar pasionații le-au descoperit pe toate.

Un alt subiect care a stârnit curiozitatea internauţilor este legat de maşinile vechi. Astăzi, pe blog pot fi găsite 70 de episoade despre diferite maşini. Locuitorii din toate cartierele au trimis fotografii cu autoturisme nefolosite.

„Mașina e un soi de concept care nouă ne-a lipsit foarte mult până în 1990. În 1990 toată lumea a simțit nevoia, a avut nevoie să își cumpere o mașină. Și asta a fost privită ca o dorință legitimă. Și din cauza asta avem și traficul de acum și blocajele de acum. Oamenii au tras tare ca să-și cumpere o mașină și au învățat greu să o folosească”, spune Cornel Vlaiconi.

Până şi capacele de canal, peste care trecem zilnic fără să le observăm, spun o istorie prea puţin cunoscută: cea a modernizării oraşului.

„Aceste capace, cele mai multe, au fost instalate acum aproape 80-90 de ani, într-o perioadă în care Bucureștiul nostru a trecut prin niște transformări uluitoare, de la un oraș cu valențe medievale, la un oraș cu canalizare eficientă. Un oraș care aproape în totalitatea sa funcționa apa curentă, funcționa canalizarea. Aceste capace modeste sunt încă la locul lor și acuma. Au fost asfaltate străzile de nu știu câte ori, capacele au rămas”, povestește inițiatorul proiectului.

Nici fântânile arteziene sau tramvaiele nu au trecut neobservate de pasionații de trecut. Puţini ştiu că tramvaiele au fost primele mijloace de transport în comun, folosite în Bucureşti din anul 1871.

„Avem lucruri în istoria noastră, sunt în spatele nostru și dacă le vedem și dacă le apreciem și vedem că cei dinainte au făcut lucruri frumoase și le putem păstra, o să ne bucurăm și noi, o să se bucure și copiii noștri, o să se bucure mulți oameni în urma noastră. Cred că asta încercăm să facem”, mai spune Cornel Vlaiconi.

După șapte ani de căutări, pasionaţii de istorie încă mai găsesc probe care demonstrează că nu degeaba Bucureştiul a fost cândva Micul Paris.