Povestea impresionantă a lui Tedy Necula, regizorul cu tetrapareză
Un regizor tânăr a învăţat încă de la naştere că trebuie să lupte cu durerea în fiecare secundă. Din cauza unui ginecolog neglijent, Tedy Necula suferă de o formă de paralizie care îi afectează mâinile şi picioarele. A rămas orfan de mamă când avea 5 ani. A transformat însă loviturile date de viata în impuls pentru triumf. Al lui şi al persoanelor cu dizabilităţi, pe care le ajută generos: este autorul unor campanii şi filme motivaţionale care speră să schimbe vieţi.
Autorul a zeci de spoturi pentru organizaţii neguvernamentale şi scurt metraje motivaţionale, Tedy Necula ştie cum să încurajeze şi să motiveze. A făcut din asta o meserie.
„Îi provoc pe oameni să fie deschiși, să se arate așa cum sunt, să mai lase fricile deoparte. Alea ne trag în jos. E important să te asculți și pe tine, nu doar pe alții și să vezi care e filmul tău”, îi mărturisește Tedy Necula reporterului Digi24.
Filmul lui a fost o felie din destinul lui. La 12 ani primea rolul principal din „Noro”, pelicula din 2002 a lui Radu Gabrea, care spune povestea unui copil în scaun cu rotile ce luptă să îşi facă părinţii să îl accepte.
Tedy spune că oamenii pe care i-a avut în preajmă au sădit optimismul și pofta de viață în el. Își amintește mereu cum a lucrat cu regizorul Radu Gabrea la filmul în care a fost personaj principal.
„Nu o să uit niciodată palma după ceafă, părintească, pe care mi-o dădea când dădea o secvență bine sau prost făcută, avea dublă valență palma aia după ceafă”, explică Tedy Necula.
Așa a luat Tedy orice palmă primită în viață, chiar și de la destinul care i-a luat puterea din mâini și din picioare. Ca pe o lecție ce te duce mai sus.
„Aveam așa, setat mintal, că am un handicap, îmi trebuie o muncă de birou, eram deja dus către webdesign. Am văzut că nu e cum îți propui, e cum ți se arată”, spune Tedy Necula.
Pentru Tedy, handicap este fiecare moment în care spui „Nu pot!”. El a depăşit momentul critic şi s-a transformat în speaker motivaţional. Şi nu mai începe discursurile cu: „Sunt Teddy Necula și am prune în gură!”
Următorul pas este să filmeze o peliculă pornită de la un scurt-metraj al lui, „Ochio”. Mai are însă nevoie de câţiva parteneri ca să poată începe filmările peste câteva zile. O poveste despre oamenii dintr-un vagon de metrou care se blochează înainte de staţie, a doua zi după „Colectiv”.
„Cum numești asta soartă, destin, întâmplare? Oricum ai lua-o, eu cred că e regia lui Dumnezeu și n-ai cum să nu cauți ceva pozitiv”, este încredințat regizorul de 28 de ani.
„Am o dizabilitate - hârtiile spun că e una gravă. Eu nu o mai simt aşa de gravă, pentru că sunt susţinut în sensul asta de părinţi.. .colegi.. prieteni... Însă uneori, trebuie să mă descurc singur... să traversez, să plec la o întâlnire, să îmi leg şireturile... pentru toate astea trebuie să cer ajutor! La 5 ani, mama şi-a luat zborul către "Livada"... Avea un cancer mamar. Întotdeauna am ştiut că de acolo de sus se roagă pentru mine şi mă ajută; am simţit lucrul asta şi încă îl simt de foarte multe ori”, scria Tedy Necula, la 18 ani, într-o biografie reprodusă de site-ul cinemagia.ro.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
