Sari la conținut

Destinații de vacanță. Locurile pe care numai caii ți le arată

Dacă vacanțele pe o plajă privată nu sunt genul dumneavoastră și vreţi să vă retrageti undeva la țară, să respirati aer curat, în județul Sibiu, ascuns după coline, este exact locul pe care îl cautați. În Apoș, vacanța poate fi cu totul altfel decât cea pe care o ştiti de pe site-urile agențiilor de turism.

Prin satul Apoş a trecut, în fugă, şi prinţul Charles. Era vara lui 2015. De-atunci, multe s-au schimbat. Departe de zbuciumul oraşului, într-o zonă de-o frumuseţe ce pare desprinsă din basmele pentru copii, a răsărit, peste noapte, un centru ecvestru.

Cum ieşi din Sibiu, trebuie să ţii drumul spre Agnita, pe ruta pe care localnicii o cunosc drept Valea Hârtibaciului. O şosea care şerpuieşte printre coline şi prin văi, presărată, de o parte și de alta, cu sate vechi, săsești, care te îndeamnă să le vizitezi. Bisericile fortificate sunt o atracţie pentru turişti.

Abaterile de la ruta directă ne fac să ajungem la destinaţie cu o întârziere de o oră şi jumătate. Apoșul îl aşteaptă pe călător, cu jumătate din casele lui părăsite, cu biserica fantomatică ajunsă acum o ruină, dar cu un centru ecvestru modern, deschis de doar un an. Roxana Hădărean este un cunoscut instructor de echitaţie din Bucureşti. S-a mutat aici din dragoste pentru cai.

Acum, le propune vizitatorilor tururi călare pe colinele Transilvaniei, rute pe care doar caii le știu și le străbat. Cei care nu au curaj să urce în şa pot parcurge traseul mai comod, în trăsură.

Roxana este un ghid care pune mult suflet în ceea ce face. Și știe că oamenii locului pot fi ei înșiși obiective turistice. Călătorul e îndrumat spre țiglăria tradițională din Apoș, una dintre puținele încă în picioare în România. Țiglarii și cărămidarii lucrează și astăzi doar cu lut, apă și foc.

După cinci kilometri de aer curat şi umple peisaje de poveste, instructorii opresc caii la liziera unei păduri, care pare că fumegă. Aici sunt cărbunarii, meşterii care, de secole, prefac lemnul în cărbune. Vremurile s-au schimbat, dar nu şi-au pierdut muşteriii. Probabil pentru grătarul de săptămâna trecută aţi folosit cărbuni luaţi din benzinărie, dar făcuţi de oamenii din aceste locuri.

Atilla Jakob, cărbunar: „Și-așa încet arde, două săptămâni și după aia începem să scoatem, da nu scoatem mult, numa două cazane, c-apăi se-aprinde iar.”

Popasul de la cărbunari se încheie tocmai când soarele apune, iar colinele par învăluite într-o ceață misterioasă.

Roxana Hădărean, instructor echitație: „Nu întâlnim mașini, nu întâlnim alte sate... Întâlnim doar natură și chiar și animale sălbatice. Putem vedea căprioare, urme de urs - din fericire, doar urme, așa... fazani, faimoasa acvilă țipătoare mică.”

E timpul pentru drumul de întoarcere. Pe asemenea vreme, insectele fug din umbra pădurii, iar pe cai îi poate deranja prezenţa lor.

Roxana Hădărean, instructor de echitaţie: „Caii noștri, toți, nu se sperie nici de tractoare, nici de camion, nici de trăsuri, nici de ciurdă, de vaci, de oi, de nimic.”

O astfel de plimbare se poate încheia cu un somn bun la vila construită chiar în apropierea centrului de echitație. O cameră e 100 de lei pe noapte. Turiștii pot alege tururi mai lungi sau mai scurte, în funcție de preferințe și de nivelul de performanță în echitație. Cei care optează pentru traseele mai lungi, au ocazia să ia masa acasă la localnici, cu produse din gospodăriile tradiționale.

Apoșul poate fi punctul de pornire pentru vizitarea, călare, a tuturor satelor din zonă.