Sari la conținut

Blaga, Gorghiu, Atanasiu nu sunt un risc doar pentru PNL

S-a discutat despre cele două excluderi, au fost supuse la vot. Cei doi colegi au fost excluși prin votul colegilor noștri și cam atât astăzi".

Are dreptate doamna Gorghiu, „cam atât”...

Cam atât poate şi cam atât a putut Partidul Naţional Liberal, sub conducerea trio-ului de aur, Alina Gorghiu-Vasile Blaga-Teodor Atanasiu; cam atât i-a fost acestui PNL paralizat de dictatura mediocrităţii.

În mod normal, despre Alina Gorghiu, Vasile Blaga şi Teodor Atanasiu ar fi trebuit să vorbim astăzi, la peste 10 zile de la alegeri, în termeni de „foşti”.

În orice partid de talia PNL şi cu pretenţiile sale, un eşec electoral de asemenea proporţii ar fi fost decontat în primul rând la vârf.

Asumarea răspunderii la nivelul la care această asumare să poată fi considerată şi relevantă ar fi fost nu doar o obligaţie morală şi un gest oportun pentru sănătatea formaţiunii, ci în aceeaşi măsură şi un semn de civilizaţie. Dacă vreţi, echivalează cu spălatul pe mâini înainte de a te aşeza la masă: te fereşte de boli, te pune într-o lumină bună în faţa semenilor.

Or, mascarada la care asistăm în prezent ne aduce aminte mai degrabă de tradiţia PCR, în care a cere tovarăşului Secretar General al Partidului să îşi asume ceva echivalează cu un soi de deviaţionism ce merită pedepsit aşa cum se cuvine.

El, Tov-ul suprem, se află deasupra a tot şi a toate, nu poate fi de vină, căci el nu este în stare să greşească; el nu poate fi asociat eşecului, întrucât - doar o ştie tot activul - în trasarea sarcinilor este vegheat de lumina călăuzitoare a Perfecţiunii inerente.

La ce asistăm azi? la faptul că liderii de neclintit ai PNL se simt perfect în atmosfera descrisă mai sus. O atmosferă de care credeam că am scăpat definitiv, că după 26 de ani de la prăbuşirea mitului Tov-ului suprem, măcar de liberali nu se vor mai lipi fantomele.

Din nefericire, Gorghiu-Blaga-Atanasiu tratează PNL-ul ca pe o moşie naţionalizată.

Din păcate, în loc de mea culpa, un pas în spate şi retragerea în eşalonul doi, cei trei au devenit încă şi mai agresivi (fuseseră ei autoritari şi pe parcurs, când au impus linia candidaturilor pentru locale).

Atât de agresivi, încât din PNL pleacă, după dezastrul de la locale, nu cei vinovaţi, ci tocmai cei care avertizaseră din timp şi pe toate canalalele, inclusiv publice, că partidul va sfârşi prost, că electoratul se simte păcălit şi sfidat, că vor efectele vor fi devastatoare.

Deputatul Theodor Paleologu a fost o astfel de voce.

A criticat constant strategia PNL pentru Capitală, încă de la momentul „Buşoi”, şi a ţinut-o tot aşa şi cu episoadele la fel de nefericite care au urmat – Orban, Marian Munteanu, Predoiu.

Realitatea din teren a confirmat peste măsură suspiciunile şi temerile exprimate de oameni ca Paleologu. Pentru atitudinea sa liberală, a fost, în schimb, exclus de colegii „liberali”.

Dat afară din partid a fost şi senatorul Cristian Bodea, ale cărui critici la adresa lui Blaga, Gorghiu, Atanasiu, etc. au curs încă de la închiderea urnelor.

Prin urmare, dacă în PNL rişti excluderea pentru criticile formulate chiar şi când adevărul grăit ţine de evidenţă, când realitatea însăşi te împinge să deschizi gura, oare de ce nu rişti ceva pe măsură, de exemplu, atunci când ai probleme în justiţie? Fac aici doar un exerciţiu de reducere absurd, pentru că într-o formaţiune ca PNL nu ar fi trebuit să planeze vreo clipă riscuri legate de libertatea de exprimare, nu ai avea cu ce să compensezi excluderea pentru un asemenea motiv.

Ar trebui să ne intereseze ceea ce se întâmplă cu PNL după aceste alegeri locale, pentru că, pe orizontală, este posibil să asistăm la o serie de efecte nu tocmai de bun augur.

În calitatatea lor oficială de copreşedinţi, Alina Gorghiu şi Vasile Blaga, în rând cu ei şi Teodor Atanasiu (influent în partid, influent în campania pentru Bucureşti) aveau din start datoria, faţă de partid, să îşi depună mandatele, să demisioneze, iar formaţiunea să îşi aleagă lideri noi. Nu au făcut-o, iar asta va avea, garantat, consecinţe neplăcute în relaţia cu propriul electorat. Un electorat care deja le-a transmis un mesaj de forţă exact la urne.

Privind însă lucrurile într-un context mai larg, consider că Blaga şi Gorghiu au o mare responsabilitate nu numai faţă de partid, ci faţă de societatea românească, în ansamblu.

De ce?

Pentru că, inevitabil, stilul în care cei doi conduc PNL va transforma acest partid într-unul tot mai mic.

Alina Gorghiu şi Vasile Blaga n-au viziune, dar, iată, prezintă înclinaţii dictatoriale de zile mari.

Alina Gorghiu şi Vasile Blaga nu vor fi niciodată reformişti, pentru că ei înşişi au conexiuni care ridică numeroase semne de întrebare.

Alina Gorghiu şi Vasile Blaga n-au nici simţul răspunderii, dovadă atitudinea lor după locale, dovadă primele excluderi dictate în cazul celor care-i critică.

Practic, Alina Gorghiu şi Vasile Blaga n-au avut nimic de oferit PNL, iar de acum înainte ar avea chiar mai puţine.

În schimb, Alina Gorghiu şi Vasile Blaga pot strica multe.

Vor face partidul din ce în ce mai nefrecventabil pentru electorat, lăsându-l, deci, cu o pondere tot mai redusă pe piaţa politică românească.

Restrângându-i-se dimensiunile, vor rezulta spaţii libere, iar tendinţa naturală, după cum bine ştim, este ca aceste spaţii să se reumple.

Cine le va ocupa? Greu de spus.

De pildă, este dificil de estimat în ce măsură va fi capabilă să le ocupe Uniunea Salvaţi România, formaţiunea cu care Nicuşor Dan şi Clotilde Armande intenţionează să intre şi în competiţia naţională, cea pentru parlamentare.

Nefiind prea clar cât de mult poate capitaliza USR de pe urma intrării la apă a PNL, se ridică o altă întrebare: cine va intra pe acele segmente electorale eliberate prin micşorarea PNL, dar nerecuperate de USR?

Iar un răspuns posibil - având în vedere incompatibilitatea dintre ceilalţi actori tradiţionali (PSD, ALDE, UNPR) şi alegătorii dezamăgiţi de PNL, dar neatraşi de USR – ar fi acela că este posibilă apariţia în acest siaj a unor forţe politice noi.

Dacă ne raportăm la ceea ce se întâmplă de vreo trei-patru ani în alte state membre UE, în Germania şi Franţa, de exemplu, observăm că tendinţa actuală e una nefericită: nou nu înseamnă neapărat şi bun pentru democraţie.

Partidele proaspăt apărute în aceste ţări, că pe partea stângă, ori pe dreapta eşicherului, trădează abordări radicale pe ambele linii directoare – politica internă şi politica externă.

Cum poziţia PSD, pe partea pe care o domină de la FSN încoace, rămâne şi pe mai departe una securizată, tot ceea ce se va putea întâmpla prost pe scena politică a acestei ţări se va întâmpla pe segmentul ocupat de PNL şi USR.

Adică fix pe singurul flanc de la care, în materie de reforme şi consolidare a democraţiei, publicul avea în mod tradiţional unele aşteptări (cu confirmări modeste, e drept, dar până la urmăm ăsta e peisajul). Singurul flanc raportat la care mai puteai spera că va răsări ceva serios în acest sens – fie o reformă consistentă într-un partid vechi, precum PNL, fie o formaţiune proaspătă şi de substanţă (că doar proaspete au mai apărut, dar n-au folosit la ceva).

De aceea, insist: responsabilitatea lui Blaga, Gorghiu şi Atanasiu (îl punem şi pe acesta din urmă la socoteală pe motiv că influenţa sa în PNL este nefericit de mare) excedează limitele propriului partid.

Cu cât vor continua mai mult pe actualul drum, cu atât va tinde mai repede ponderea PNL spre irelevanţă. Iar riscul ca spaţiul eliberat astfel de către liberali să fie ocupat de formaţiuni cu o agendă iliberală, bineînţeles, va creşte.