Sari la conținut

Ce a mai rămas din „Biblia” guvernării?

Guvernul merge bine, programul de guvernare este respectat „la virgulă” și toți politicienii de la PSD și ALDE trudesc, la Palatul Victoria ori în Parlament, pentru ca în buzunarele acestora să se simtă fulminanta creștere economică generată de actuala putere. Aceasta este varianta oficială. Neoficial, însă, trec la „discutate și uitate” tot mai multe măsuri prinse în programul de guvernare. Au fost impozitul pe cifra de afaceri, taxa de solidaritate și impozitul pe gospodărie. Urmează Split TVA și cine știe câte alte măsuri. Toate au fost strecurate în programul de guvernare PSD-ALDE doar pentru a putea acoperi găurile de la pensii, salarii și ajutoare sociale, fără analize serioase și fără o viziune pe termen lung.

Dragnea_Valcov_agerpres

Sursă foto: Agerpres

Când Sorin Grindeanu a fost schimbat cu Mihai Tudose, pe motiv de incompetență, dar cu păstrarea a nu mai puțin de 15 miniștri din vechiul Cabinet, din programul de guvernare PSD-ALDE au dispărut, discret, mai multe angajamente. TVA 0% la locuințe sau impozitul de 10% pentru pensiile peste 2.000 de lei sunt doar câteva dintre ele (mai multe, AICI).

Au fost strecurate, în schimb, tot felul de măsuri fiscale gogonate, de care nu se suflase un cuvânt în campanie, precum impozitul pe cifra de afaceri sau taxa de solidaritate.

În cazul impozitului pe cifra de afaceri, nici măcar ideea nu a supraviețuit prea mult în spațiul public. La circa două săptămâni de la instalare, în prima vizită la Bruxelles, Tudose le spunea „ferm” oficialilor europeni că nu va fi introdus impozitul și că Executivul de la București este „predictibil” în ceea ce privește sistemul financiar-fiscal. După alte câteva zile, decizia era oficializată, formal, într-o ședință a coaliției PSD-ALDE.

Pentru moment, rămânea însă în picioare taxa de solidaritate, Tudose oferind acea explicație aiuritoare cu statul care le-a oferit unor oameni „prilejul” să câștige bani („Va fi aplicată persoanelor fizice, persoane care câştigă foarte mult, care beneficiază de o mulţime de lucruri din partea statului şi care (...) să plătească peste un anumit prag valoric o taxă în plus de solidaritate cu statul, care i-a oferit prilejul să câştige atâţia bani”). După încă o săptămână, tot Tudose ieșea și ne spunea că poate fi trecută „la discutate și uitate” pentru că ar fi provocat un „deranj” mare raportat la efectul „puțin”.

Și tot cam în acea perioadă de primă lună de guvernare, este tăiată de pe listă o altă măsură simbol pentru Guvernul PSD-ALDE: impozitul pe gospodărie. Da, da, acela care presupunea, în prima fază, înființarea a 35.000 de posturi de consultanți fiscali. „Nu este momentul acum, nu suntem pregătiţi”, a închis Tudose subiectul impozitului pe gospodărie. Evident, nu s-a chinuit nici el, nici Dragnea, nici Vâlcov să explice cum de pe 18 iulie nu eram pregătiți, iar pe 29 iunie, când PSD a venit cu noul program de guvernare, eram.

Fără explicații prea multe s-a trecut și peste episodul salariului minim pe economie. Degeaba scrie în programul de guvernare că va fi 2.000 de lei de la 1 ianuarie 2018, căci și Liviu Dragnea, și Mihai Tudose au spus că va fi 1.550 lei. Când s-a consumat această abandonare a „Bibliei” PSD? Tot în „luna de miere” a Guvernului Tudose.

Dar de Fondul Suveran de Investiții vă mai amintiți? Fondul acela mamut, care trebuia să aibă în componență companii de 10 miliarde de euro și să construiască un spital republican și opt spitale regionale, autostrăzi și căi ferate? Despre el s-a tot vorbit la înlăturarea primului Guvern PSD-ALDE, când Dragnea îi reproșa premierului că ar fi blocat înființarea lui, iar Grindeanu se apăra spunând că i s-a cerut să creeze Fondul prin ordonanță de urgență. Apoi, a fost o întreagă discuție în coordonarea cui să fie (la Ministerul Finanțelor sau la Ministerul Economiei?) și Tudose spunea că proiectul va fi trimis Parlamentului în septembrie. Nu s-a întâmplat acest lucru și, cel mai probabil, nici nu se va întâmpla prea curând, pentru că pare să nu fi venit unda verde de la Bruxelles.

Între timp, la rectificarea bugetară din septembrie, Guvernul a tăiat 10 miliarde de lei de la investiții (din bugetul de stat și cu fonduri europene), pentru a putea acoperi majorările de pensii, salarii și ajutoare sociale.

Pe lângă aceste patru măsuri abandonate deja, pe tobogan pare să fie și Split TVA. Plata defalcată a TVA este momentan opțională și a reușit să convingă doar... 0,02% din firme. De la 1 ianuarie, ea ar trebui să fie obligatorie, dar Tudose a anunțat că o va „nuanța”. De fapt, „a nuanța” este un eufemism pentru ce pare să aibă în minte premierul: de la toate firmele, măsura va viza doar firmele de stat și nici acelea toate, ci numai pe cele în insolvență sau în faliment.

Ca o dovadă a faptului că Split TVA nu va rămâne așa cum a fost adoptată pe 30 august este și faptul senatorii au preferat, marți, să întoarcă la comisii proiectul de adoptare a ordonanței, în loc să-l voteze și să-l trimită mai departe, la Camera Deputaților.

Semne de întrebare par să mai fie și în privința majorării contribuțiilor sociale pentru contractele part-time. Tot în Senat, majoritatea la putere a permis respingerea ordonanței prin care angajatorii au fost obligați să plătească CAS și CASS la nivelul salariului minim pe economie.

Și, tot la capitolul „discutate și uitate” par să mai intre cel puțin alte două măsuri anunțate cu mare pompă de reprezentanții puterii: Codul Economic al României și Legea prevenției.

Primul, ar fi trebuit să includă toate prevederile ce vizează domeniul economic și trebuia să fie trimis Parlamentului în septembrie, după o amplă dezbatere cu patronatele, sindicatele, ONG-urile și autoritățile publice locale. Nu s-a întâmplat acest lucru.

A doua, Legea prevenției, a fost prezentată drept un ajutor pe care statul îl dă firmelor: „Un agent economic nu va mai putea fi sancționat, dacă el nu a fost înainte îndrumat și apoi prevenit. Practic, scoatem cartonașul roșu acordat direct și îl înlocuim cu două cartonașe galbene”, extras din programul de guvernare al Cabinetului Tudose. Actul trebuia să fie adoptat până pe 1 octombrie 2017.