Viața liberalilor s-a schimbat radical în 48 de ore. De duminică la prânz când pluteau pe iluzia câștigării alegerilor și a unui guvern monocolor, chiar și minoritar, până azi la prânz când i-a lovit în moalele capului realitatea riguroasă și inflexibilă a milităriei instalate la Palatul Victoria de noul prim-ministru, interimar și wannabe pentru încă o vreme de aici înainte, conform bursei premierilor „to be elected”.
Practic, au ajuns să facă ei singuri glume ca s-a schimbat paradigma, de la „la noi la partid”, la „la noi la garnizoană”.
Ce e drept, unii dintre ei au putut spune „la noi, la garnizoană” doar în prima parte a zilei de marți, când noul premier, general în rezervă, de-abia se așezase în biroul eliberat de Ludovic Orban luni seara, după ce depășise (cu greu) și el un șoc - acela al întâlnirii de la Cotroceni în care Klaus Iohannis i-a cerut să își dea demisia.
Până seara, numărul celor care au mai spus „la noi, la Guvern”, s-a rărit, pe măsură ce Nicolae Ciucă le semna demisiile „la cerere”, de fapt demiteri mascate sub această formulă politicoasă.
Primul care a căzut la datorie a fost secretarul general al guvernului, Antonel Tănase, cel mai bun prieten al lui Orban. S-a dus să îi prezinte premierului mapa cu probleme arzătoare ale țării și a ieșit cu demisia. Orban a trăit al doilea șoc în termen de 24 de ore, habar neavând că cel care i-a luat scaunul îi va da afară și prietenul.
Apoi, membrii Guvernului ex-Orban au fost informați, scurt, sec, fără politețuri, că sunt așteptați la o întâlnire în sala de ședințe cu noul lor șef. Toți, în afară de unul, care a fost uitat. Sau omis. Se pare totuși că, doar uitat.
S-au dus cu teamă în suflet miniștrii la ședință, că doar aflaseră ce a pățit colegul Antonel. Dar, spre fericirea lor, după cum relatează participanții la prima ședință informală a Guvernului Ciucă, au fost întâmpinați cu căldură și prietenie de acesta, care i-a rugat să îi spună pe nume - ”Eu sunt Nicu, nu domnule prim-ministru”.
Fericirea a durat însă puțin. Nici nu s-a încheiat ziua și a picat pe frontul politic Ciucă versus Orban și consilierul pe probleme de infrastructură strategică, Virgil Guran. A fost demis, adică a demisionat. (Din fericire pentru el, are jobul asigurat, fiind proaspăt ales parlamentar de Dâmbovița).
Chiar și directoarea de cabinet a lui Ludovic Orban a trebuit să plece.
În locul ei a venit un general de brigadă. De fapt, o doamnă general, șefa de cabinet a lui Nicolae Ciucă la Ministerul Apărării. Un adevărat simbol al ciocnirii între, practic, două lumi total diferite.
Civilii nu înțeleg și nu pot trăi după regulile rigide ale militarilor. Militarii nu înțeleg democrația, politica, nevoia de libertate, de comunicare și cu atât mai puțin nevoia de „fun” a civililor.
În cazul de față fiind vorba de civili liberali, cu atât mai mult „ciocnirea” a fost insuportabilă. Liberalii, și politicienii în general, sunt boemi, nu au rigori de punctualitate, sunt predispuși la comunicare liberă, întâlniri doar de dragul întâlnirii, comunicare și râsete. Nu se trezesc de dimineață dar stau până noaptea târziu la ședințe, chiar dacă le relaxează, mai beau o cafea, mai fumează, mai fac o glumă.
Odată cu venirea generalilor, regulile de la Palatul Victoria s-au schimbat.
Telefoanele se încuie în cutii speciale, nu se mai stă la taclale pe hol, nu se mai umblă brambura cu hartii printre birouri, nu mai ștampilează nimeni documente de capul lui, nu se mai discută cu presa, trebuie să fie liniște, ordine, comandă unică, și iarăși liniște.
Atâta liniște cât trebuie să se audă pixurile care semnează demisiile și Klaus Iohannis când îi ceartă că au pierdut alegerile și l-au forțat să îi ceară lui Orban demisia și să instaleze milităria la Palatul Victoria.
