Sari la conținut

Cum contraatacă Dragnea în cazul Shhaideh-Plumb

Acuzarea a doi membri ai Guvernului Tudose, dintre care unul extrem de apropiat de Liviu Dragnea, în dosarul „Belina”, grăbește planurile șefului PSD de înlăturare a Laurei Codruța Kovesi și de neutralizare a luptei anticorupție. Timpul pare să nu mai aibă răbdare cu Liviu Dragnea, mai ales că, după cum se prefigurează, baronului de Teleorman ajuns mare șef de partid și al treilea om în stat e pe cale să-i explodeze în față și alte „bombe”, unele amorsate de fostul său partener de putere Victor Ponta.

170925_PSD_BPN_49_dragnea INQUAM_Photos_Octav_Ganea

Sursă foto: INQUAM PHOTOS / Octav Ganea

Într-o țară cu o democrație mai consolidată, un anunț al procurorilor precum cel de vinerea trecută ar fi determinat instant demisia celor două doamne membru ale Guvernului Tudose. În România, țară cu premier agățat de scaun după ce a fost trimis în judecată (Victor Ponta), cu al doilea om în stat reconfirmat în funcție tot după ce dosarul său penal a ajuns în instanță (Călin Popescu Tăriceanu) și cu al treilea om în stat condamnat la închisoare cu suspendare (Liviu Dragnea), nu se poate vorbi însă de demisie de onoare, de criterii de integritate și așa mai departe.

Contează doar cine are tupeul mai mare („Am înțeles, suntem supărați cu o baltă, dă-o naibii de baltă”, Liviu Dragnea; „Se încearcă până la urmă o lovitură de stat”, Călin Popescu Tăriceanu), cine țipă mai tare și minte mai convingător, cine are majoritatea în Parlament și, mai ales, cine are pârghiile potrivite la alte instituții cu rol cheie, în special la Curtea Constituțională.

Să revenim, însă, la Sevil Shhaideh și Rovana Plumb, care au anunțat, la unison că nu demisionează. Spre deosebire de Rovana Plumb, care este și deputat și, deci, beneficiază de scutul parlamentar în fața justiției, Sevil Shhaideh este deja urmărită penal în dosarul „Belina”, dosar în care DNA verifică cum au ajuns 320 de hectare în proprietatea Consiliului Județean Teleorman. De ce nu o revocă președintele Iohannis? Simplu, pentru că nu poate.

Potrivit Constituției, șeful statului revocă și numește membri ai Guvernului doar la propunerea prim-ministrului (art. 85). Deci, pe această variantă, ar fi nevoie ca premierul Mihai Tudose să facă un act de curaj și să propună revocarea, lucru ce pare, cel puțin în această fază, improbabil.

Mai departe, Constituția prevede (art. 109) că președintele „poate dispune suspendarea” din funcție a unui membru al Guvernului dacă s-a cerut urmărirea penală. Mai mult, dacă se ajunge la trimiterea în judecată, suspendarea devine automată. Da, dar nici această variantă nu este aplicabilă în cazul lui Sevil Shhaideh, pentru că aceasta nu este urmărită penal pentru fapte săvârșite în timpul mandatului de ministru, ci pentru fapte comise când era secretar de stat.

Și cam aici se opresc prevederile constituționale. În Legea nr. 90/2001 (devenită celebră din cauza interdicției care l-a împiedicat pe Liviu Dragnea să pretindă funcția de premier), mai apare o posibilitate, ca președintele să demită un membru al Guvernului, la propunerea premierului, în cazul condamnării penale printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Evident, nu suntem nici în această situație.

În concluzie, președintele nu poate face nimic în acest moment, decizia fiind la premier și/sau la partidul care a propus-o pe Sevil Shhaideh. Klaus Iohannis poate, însă, simbolic, să ceară public demisia vicepremierului urmărit penal într-un dosar de corupție.

În privința Rovanei Plumb, lucrurile sunt și mai simple pentru PSD. Duminică seara, în primele declarații de după anunțul procurorilor DNA, Liviu Dragnea a susținut că dosarul „Belina” este „o ficțiune”, „un atac serios la Guvern” și că „PSD e țintă”, după care a precizat că el va vota împotriva cererii DNA. A se înțelege, clar, care este ordinul pe coaliție când se ajunge la vot în Camera Deputaților. Apoi, luni, Dragnea a sucit-o ușor: „deputații vor vota așa cum vor considera de cuviință”.

Să fie modificarea de discurs doar o încercare stângace de a drege un pic din imaginea șifonată a PSD? Puțin probabil. Mai degrabă, Dragnea și Tăriceanu au decis că, decât să se expună, asumându-și frontal un vot de blocare a justiției, mai bine să încerce să rezolve problema cu ajutorul judecătorilor loiali de la Curtea Constituțională.

Cum? După o rețetă deja experimentată, la OUG 13 și, mai recent, ca urmare a refuzului Laurei Codruța Kovesi de a veni în fața Comisiei parlamentare care anchetează alegerile din 2009. Adică, cel mai probabil, Tăriceanu va sesiza Curtea Constituțională pe un nou conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public și Parlament. Motivul? DNA ar fi încălcat legea și Constituția și ar fi nesocotit decizia CCR din februarie, decizie prin care Dorneanu și ceilalți judecători fideli cauzei au stabilit, contrar oricărei logici, că „într-un stat de drept, guvernat de principiul separației puterilor, miniștrii sunt trași la răspundere pentru deciziile lor politice prin mijloace politice, iar nu prin mijloace de drept penale” și că oportunitatea adoptării unui act normativ este exclusiv la latitudinea legiuitorului.

Da, da, este vorba de aceeași decizie prin care CCR, după ce s-a uitat în dosarul deschis de DNA ca urmare a adoptării OUG 13, a tras concluzia că procurorii trebuiau să dispună „soluția de clasare” în locul începerii urmăririi penale in rem, „recomandare” ce a făcut-o pe judecătoarea Livia Stanciu, într-o opinie separată, să afirme că CCR și-a încălcat competența și s-a substituit instanței.

Deja a fost pregătit terenul pentru implicarea Curții Constituționale spre rezolvarea noilor probleme penale ale șefului PSD. Întâi a ieșit Tăriceanu pentru a spune că demersul DNA „e o acțiune în afara legii (...) să lăsăm Curtea să decidă”. Apoi, pe diferite voci, inclusiv a lui Liviu Dragnea, PSD a cerut ministrului Justiției, Tudorel Toader, „să aibă o poziție publică față de nenumăratele întâmplări din ultima perioadă”. Ceea ce Toader a și avut, marți, susținând public fix ce vroiau liderii coaliției, și anume că legalitatea hotărârilor de Guvern poate fi verificată doar de către instanța de contencios administrativ.

Măcar atât să facă Toader, dacă alte doleanțe ale liderilor PSD-ALDE - precum revocarea Laurei Codruța Kovesi și a lui Augustin Lazăr, urgentarea legilor justiției, modificarea Codului penal, etc. - nu a îndeplinit până acum.

Totuși, Toader s-ar putea trezi, cât de curând, cu un spațiu de manevră mult limitat. Mai multe decizii sensibile urmează a fi anunțate. Una dintre ele este decizia Curții Constituționale pe sesizările depuse de Tăriceanu și Dragnea împotriva Laurei Codruța Kovesi și a lui Augustin Lazăr. Prima este reclamată că nu a venit în fața Comisiei care anchetează alegerile din 2009, al doilea este acuzat că ar fi creat un conflict juridic de natură constituțională prin refuzul de a o sancționa pe Kovesi și de a trimite Parlamentului o copie după dosarul clasat de procurori. O decizie era așteptată marți, dar a fost amânată pentru 3 octombrie.

Apoi, sunt deciziile Inspecției Judiciare. Pe de o parte, concluziile controlului pe fond desfășurat la DNA, control care o vizează în mod explicit pe Kovesi. Inspecția Judiciară a anunțat, marți, că a finalizat raportul și că, după ce DNA va formula „eventualele obiecțiuni”, documentul va fi trimis CSM. Pe de altă parte, avem recent declanșata cercetare disciplinară împotriva șefei DNA și a adjunctului acesteia, ca urmare a sesizării formulate de doi procurori revocați din DNA.

Pe lângă acestea, o eventuală nouă decizie a CCR prin care să fie desființată deschiderea dosarului „Belina” nu ar face decât să-i forțeze mâna lui Toader și să le ofere lui Dragnea și Tăriceanu muniția necesară.

Războiul se dă pe viață și pe moarte, iar cel puțin primul nu mai are cale de întoarcere. De victoria împotriva procurorilor și a justiției vor beneficia nu doar sute de membri ai PSD, mai mari sau mai mici, ci el însuși și, mai ales, „copilul” pe care vor să-l „ia” oamenii răi ai sistemului.