Sari la conținut

Elevul care a făcut posibilă mișcarea obiectelor cu mintea

Foto: Tamás Imets, arhiva personală

Cum ți-a venit ideea de a face dispozitivul “A Tool for the Mind”?

Cred că toată lumea și-a dorit să aibă superputeri în copilărie sau chiar ca adult. Acum câțiva ani, telechinezia și telepatia erau subiecte des abordate de filmele sau cărțile science-fiction, iar azi vedem cum lucrurile astea doar imaginate anterior încep să funcționeze. Personal, am fost inspirat de filmele Star Wars, încă din copilărie eram pasionat de cărți și filme sci-fi. Prin ele parcă vedeam viitorul. În plus, mi-am dorit dintotdeauna să mișc obiectele cu puterea minții. N-am reușit pur și simplu, doar prin știință mi-am îndeplinit visul.

Am început să învăț despre creier și biologie, dar eram simultan interesat de electronică și știința calculatoarelor. Așa că am combinat disciplinele, cunoștințele cu visurile. Chiar dacă dispozitivul meu nu este perfect la faza aceasta, am reușit să-l construiesc astfel încât să realizeze acțiunile care trebuie.

Cum ai învățat să inventezi?

Voiam să înțeleg cum funcționează lumea din jurul meu. Cunoștințele mele despre electronică vin în special din cărțile citite în limba maghiară, în română, germană sau engleză, din site-urile specializate și un pic de la școală.

De unde ai făcut rost de materialele necesare pentru realizarea dispozitivului?

Am cumpărat niște piese din SUA, iar senzorul EEG l-am construit din modificarea unei jucării coreene, numită Necomimi. Practic aceste căști aveau un fel de urechi de pisică care se mișcau în funcție de starea utilizatorului — am recalibrat circuitul respectiv.

 

Cum ți-ar plăcea să se aplice invenția ta, în viitor?

Oamenii cu dizabilități ar putea folosi acest dispozitiv pentru a avea mai multe opțiuni în viață. Aceasta este doar prima versiune a dispozitivului, care este user-friendly, dar care va deveni și mai ușor de folosit în viitor la scară largă — cred că vom reuși să-l facem de dimensiunea unui nasture cu un senzor EEG foarte subțire.

Care a fost reacția altor cercetători față de invenția ta?

În 30 mai am fost la Academia de Științe din Ungaria pentru a-mi prezenta proiectul în cadrul celei de-a 25-a ediție a Concursului de Inovare. Am câștigat premiul I, așa că în septembrie voi expune proiectul la Bruxelles (concursul Uniunii Europene pentru Tineri Cercetători, EUCYS). Am avut prezentare și la TEDx Târgu Mureș.

În ambele locuri mi s-a părut că proiectul a fost apreciat, mă tot întrebau “Cum e posibil așa ceva?” sau îi auzeam cum se miră. Reacțiile acestea m-au făcut mult mai fericit decât premiile în sine sau felicitările. Am discutat și cu antreprenori care m-au asigurat că proiectul va fi de succes, așa că sper să găsesc resurse pentru a-mi continua cercetarea.

Crezi că inventatorul, omul de știință trebuie să țină cont de criterii etice atunci când alege în ce proiecte se implică?

Da, categoric, știința și tehnologia ar trebui să ajute umanitatea, criteriul ar trebui să conteze când facem alegeri legate de ce vom susține și dezvolta.

Care sunt invențiile tale preferate din ultimii ani și de ce?

Nu-mi dau seama care sunt favoritele, dar cred că cea mai mare șansă din lume a fost adusă de telefoanele smartphone. Au schimbat lumea și au devenit parte din viața fiecăruia. Nu cred că asta e un lucru rău, cred doar că nu trebuie să uităm pe parcurs că suntem oameni, iar tehnologia nu poate fi decât o parte din viața noastră. Și că trebuie să ne raportăm la revoluția tehnologică în mod responsabil.

Cum crezi că va evolua omenirea din punct de vedere al descoperirilor?

Tehnologia evoluează mai rapid decât noi, de asta trebuie să fim atenți. Oamenii nu trebuie să devină consumatori ignoranți, care doar îmbogățesc pe cineva din partea cealaltă a lumii — trebuie să înțeleagă cum funcționează lucrurile, abia apoi să le utilizeze. Să nu se lase complet acaparați de tehnologie, ci să vadă cum poate fi aceasta de ajutor.

Cred că modul acesta de a pune problema poate duce la o relație sănătoasă între societate și tehnologie.

Ce vrei să faci în continuare?

Am doar 17 ani, așa că nu am o imagine clară a traseului meu profesional, însă știu că vreau să fiu inginer și programator, dar și antreprenor. Îmi doresc să lansez un progres aici, în Transilvania, care va cataliza evoluția tehnologică a Europei de Est.

 

Puteți urmări Opinii și Analize care explică actualitatea pe Facebook.