Sari la conținut
News Alert

Îndrăzneşte să crezi în România tot mai prost educată!

În toamna lui 2016, PSD a luptat cu o disperare vecină cu isteria pentru a bloca zorii unei reforme care aşteaptă de 27 de ani - depolitizarea şcolilor. În primăvara lui 2017, coaliţia PSD-ALDE a păşit chiar mai departe în schimbarea de paradigmă la nivelul învăţământului preuniversitar şi superior. Fiecare pas lasă urme adânci, dar simptiomatic este şi faptul că anticipează noi şi noi lovituri.

161211_EXIT_POLL_PSD_03_INQUAM_Octav_Ganea_

Foto: INQUAM_Octav Ganea

 

Iniţiată de ministrul Educaţiei din guvernul tehnocrat, prof. Mircea Dumitru, tentativa a stârnit la vremea respectivă reacţii violente dinspre PSD şi aliaţii săi politici, încă aflaţi în opoziţie.

Nu a fost numai o chestiune de retorică, ci şi de contra-măsuri politice, în care PSD a uzat de toate instrumentele pe care le avea la dispoziţie.

Cum nu se afla la guvernare, pârghiile şi-au dovedit în cele din urmă limitele naturale, însă social-democraţii au jucat până la ultima carte.

În acest context, Ecaterina Andronescu, unul dintre cei mai eficienţi gropari ai învăţământului post-decembrist, a deţinut (din nou) un rol-cheie, din postura de şefă a comisiei de resort din Senat.

Unul din cele mai încinse episoade ale perioadei respective, care dă măsura interesului social-democraţilor de a menţine şcoala românească între frontierele mediocrităţii, a fost reprezentat de acuzaţiile privind încercarea de a modifica pe ascuns Legea educaţiei.

Unde? În comisia doamnei Andronescu? Cum? Prin amânarea pentru vara lui 2017 a concursului de ocupare a posturilor de directori din preuniversitar

De ce? Întrucât termenul 12 octombrie 2016, fixat de ministrul Mircea Dumitru, era frustrant pentru un PSD care avea toate semnalele că alegerile parlamentare din 11 decembrie îl vor aduce la guvernare.

Prin urmare, amânarea concursului la o dată ulterioară scrutinului devenise imperativă.

Totuşi, nu a devenit şi realitate, astfel că procedura declanşată de minister a fost dusă până la capăt, chiar şi în ciuda temerilor lacrimogene ale Ecaterinei Andronescu, cum că 90% din directorii în exerciţiu urmau să pice la examen.

Ce relevanţă aveau asemenea griji, plecând strict de la dezideratul creşterii competenţelor în managementul şcolar şi al debranşării acestui segment de sulfuroasa lume a politicului? Evident, absolut niciuna.

De altfel, când a abordat PSD destinul şcolii româneşti pornind de la asemenea repere? Când a pozat Ecaterina Andronescu, titular al mai multor mandate de ministru şi şef de comisie parlamentară, într-un specialist înclinat spre profesionalizarea managementului şcolar? Răspuns previzibil!

Între timp, PSD-ul lui Liviu Dragnea a câştigat alegerile şi a ajuns la guvernare, sprijinit fiind de ALDE, formaţiunea lui Călin Popescu Tăriceanu - un politician la fel de grijuliu cu soarta învăţământului naţional pe cât se arată de sănătatea justiţiei, ori pe cât s-a dovedit de responsabil, când a fost premier, faţă de mersul şi perspectivele economiei.

Ca atare, pentru PSD şi ALDE s-au înmulţit exponenţial pârghiile necesare în modelarea procesului de învăţământ, în a impune reglementările dorite în materie de management şcolar, în a face schimbări majore în domeniul cercetării ştiinţifice, ori în reducerea influenţei exercitate de universităţile de top asupra politicilor din învăţământul superior.

Cocoţată pe voturile captate în 11 decembrie, coaliţia PSD-ALDE are acum lumea la picioare.

Primul pas făcut în noua paradigmă a fost recuperarea „pagubelor” produse de desfăşurarea concursului pentru directorii din preuniversitar. Nici nu se încheiase prima săptămână a noului an, că au şi trecut la fapte. 

Cum? Prin numirea în funcţii a celor care au căzut la examen, acolo unde s-a mai putut. Câţi? Peste 500.

Devenise, astfel, destul de limpede că nu vor exista limite şi, după cum s-a adeverit odată cu trecerea timpului, că asistam atunci la o lovitură care le anticipa pe altele.

Iar inevitabilul s-a produs şi jocul a fost „verticalizat”. De la preuniversitar - cu care fiţi siguri că socotelile actualei guvernări încă nu s-au încheiat - următorul şoc administrat a vizat sfera cercetării ştiinţifice.

Printr-un chiuretaj imposibil de explicat în mod raţional şi în relaţie cu interesul obiectiv al României, şi pe deasupra făcut total netransparent, ministrul de resort a decis să schimbe regulamente importante, dar şi componenţa unor organisme consultative din acest domeniu.

Câteva indicii, pe scurt:

- scoaterea cercetătorilor români de la universitățile străine

- diluarea reprezentării marilor universităţi din România

- numirea unui cercetat penal şi a unor sindicalişti

- embargo asupra evaluatorilor străini.

Toate detaliile AICI

Specialiştii au reacţionat public, etichetând schimbările drept fără precedent pentru lumea civilizată, „perfect anti-ştiinţifice” şi menite să anuleze progresele şi deschiderea din ultimii ani.

„Aceste prevederi noi sunt perfect anti-științifice și, după știința noastră, nu își găsesc echivalent niciunde în țările dezvoltate științific. Ne exprimăm dezacordul profund în privința acestor modificări și cerem păstrarea sistemului de selectie a evaluatorilor utilizat in perioada 2011-2016.

Considerăm că schimbarea nejustificată din temelii a organismelor consultative ale MCI, precum și impunerea evaluatorilor naționali, fără a avea acoperire în baza unor criterii științifice de excelență, constituie pași regretabili pe calea anulării practicilor și tendințelor pozitive din ultimii ani din cercetarea românească. În consecință, solicităm renunțarea la orice acțiuni legislative sau executive care pot avea ca efect anularea stabilității, predictibilității și internaționalizării sistemului românesc de cercetare”, se arată, de exemplu, în cel mai recent comunicat remis de Asociaţia cercetătorilor români, „Ad-Astra”.

Cadenţa, amplitudinea modificărilor pe care coaliţia PSD-ALDE le pune în operă în sectorul educaţional, dar şi stilul adoptat oferă indicii preţioase că se acţionează sistematic şi programatic, în numele unei agende al cărei conţinut nu e comunicat opiniei publice, dar a cărei existenţă propriu-zisă nu mai poate fi mascată.

Asistăm, practic, la o nouă operaţiune de tipul „OUG 13”, numai că de data asta în educaţie, nu în justiţie.

Iar asemănările se opresc aici.

Deosebiriea, însă, este cel puţin la fel de importantă. Iar ea constă în faptul că, din nefericire, şansele acestei restauraţii cu consecinţe dezastruoase, de a trece pe sub radarul opiniei publice largi sunt mult mai ridicate.

Uşor, uşor, adevărul politic se instalează confortabil pe locul celui ştiinţific. Inevitabil, această răsturnare va modela societatea, cu consecinţe dramatice. Printre ele, şi aceea că un segment tot mai reprezentativ al populaţiei va abandona definitiv adevărul obiectiv, devenind clientul captiv al acestor politicieni care, în definitiv, vor culege ceea ce au semănat.

Şi care se vor felicita pentru o asemenea reuşită.