Sari la conținut

INTERVIU. Un dosar care va tensiona relaţiile UE cu Ungaria și Turcia

Paul Ivan

„Fragmentarea pe care o observăm la nivelul Uniunii nu este cauzată doar de deciziile statelor membre. Și instituțiile europene au dat/dau dovadă de lipsă de leadership sau, dimpotrivă, de un activism care ignoră câteodată sensibilități și interese naționale”, consideră analistul Paul Ivan, cu experienţă şi în diplomaţie, într-un interviu acordat Digi24.ro pe tema gestionării dosarului migrației de către Uniunea Europeană. Contextul mai larg rămâne unul complicat: în curând, Ungaria condusă de premierul Viktor Orban va ține un referendum care va multiplica variabilele dificil de gestionat, iar Turcia președintelui Erdogan dă semnale tot mai explicite că va folosi acest dosar în ecuația internă, agravată de tentativa eșuată de lovitură militară de stat.

 

Digi24.ro: Lideri ai statelor membre, dar și analiști (printre ei și dumneavoastră) au arătat insistent spre problema migrației ca fiind una definitorie pentru evoluțiile pe termen lung din interiorul Uniunii Europene. Acordul complicat cu Turcia a îmbunătățit în ultimele luni unii indicatori privind fluxul. Pe fond, însă, s-a intamplat ceva semnificativ?

Paul Ivan: Acordul cu Turcia este unul semnificativ deoarece a contribuit la scăderea numărului imigranților. În același timp, acesta are limitările sale, contribuind și la mutarea parțială a fluxului de migranți spre ruta din Mediterana Centrală.

 

Peste aproximativ o lună, Ungaria va ține un referendum în care cetățenii vor fi întrebați dacă sunt de acord ca țara lor să găzduiască cetățeni străini la cererea UE, dar fără aprobarea Parlamentului național. Mediatizarea făcută acestei consultări prin canalele apropiate puterii de la Budapesta indică limpede că rezultatul se vrea a fi o lovitură de imagine a Cabinetului Orban. Dar dincolo de acest aspect va avea referendumul altă valoare?

Referendumul este o măsură populistă, care are ca scop atât întărirea sprijinului popular de care se bucură guvernul Orban cât și întărirea poziției acestuia în dezbaterea europeană pe această chestiune.
Gestionarea multor probleme de stat necesită luarea de către guverne a unor măsuri nepopulare. Refuzul cooperării și maniera de manifestare a acestui refuz vor avea probabil urmări pentru Ungaria în alte dosare, care vor interesa Budapesta într-o mai mare măsura.

 

S-a vorbit despre, ați vorbit despre și chiar se vede cu ochiul liber o tendință accentuată în a căuta soluții naționale la o problemă a întregii Uniuni; și aici nu vorbim doar de Ungaria. Cunoasteti mecanismele UE - are Bruxelles-ul pârghii de a inversa sau cel puțin de a limita această tentație?

Dacă statele membre refuză conlucrarea la nivel european și preferă soluții naționale devine dificil pentru instituțiile comunitare să mențină unitatea.
Fragmentarea pe care o observăm la nivelul Uniunii nu este cauzată doar de deciziile statelor membre. Și instituțiile europene au dat/dau dovadă de lipsă de leadership sau, dimpotrivă, de un activism care ignoră câteodată sensibilități și interese naționale.

 

Și-a definit Bucurestiul o viziune clara asupra căii de urmat în chestiunea migranților?

România are norocul de a nu fi situată pe principalele rute migratorii dar totuși se confruntă cu o sporire a numărului de treceri ilegale ale frontierei.
Deși la nivel UE s-a opus redistribuirii migranților, România a adoptat o atitudine mai constructivă și mai puțin stridentă decât alte țări din regiune (Ungaria, Slovacia etc.). A trimis de asemenea resurse (umane, materiale) pentru gestionarea problemei la granița UE, în special în Grecia, și cred că ne putem aștepta ca aceste acțiuni să continue. Prin urmare o viziune ce pune accent pe securizarea granițelor UE.
Dincolo de invocarea lor retorică, ce pare a lipsi, atât din viziunea României, dar parțial și din cea europeană, sunt măsurile de gestionare la sursă a cauzelor acestor fluxuri migratorii.

 

Dată fiind situația de la Ankara, cum vă așteptați să decurgă, în mod particular, înțelegerile Turciei cu UE?

Încă de la realizarea sa, acordul cu Turcia a părut a fi unul fragil. Tentativa de lovitură de stat din Turcia, urmările acesteia, incluzând măsurile represive luate de Ankara și înrăutățirea relațiilor dintre liderii turci și partenerii occidentali nu face decât să fragilizeze și mai mult acest acord.
Dat fiind regresul din Turcia și neîndeplinirea de către aceasta a tuturor condițiilor necesare pentru ridicarea vizelor, mai multe state europene și-au exprimat deja opoziția față de liberalizare regimului de vize, una din componentele acordului UE-Turcia. În această situație, ne putem aștepta în perioada următoare la sporirea tensiunilor dintre Turcia și UE asupra acestui dosar/acord.

 

Momentan, impresia este aceea ca președintele Erdogan va folosi la maximum această "resursă" (acordul cu UE) pentru a-și consolida poziția pe plan intern. Nu că n-ar fi jucat în această logică și anterior puciului eșuat, dar după consumarea lui se poate spune că motivele pentru a proceda astfel s-au înmulțit.

Da, ne putem aștepta ca liderii turci să încerce să obțină maximul de beneficii. În același timp, problema liberalizării regimului de vize nu va putea fi evitată de niciuna din părți.

 

Între Turcia si UE au alternat, in ultimele decenii, perioadele de inghet si dezghet, fara insa ca orizontul unei eventuale aderari sa fi disparut total de pe radarul vreunuia dintre jucatori. E comparabil actualul ciclu de racire accelerata a relatiei Ankara-Bruxelles cu vreunul din trecut?

Orizontul unei eventuale aderări este tot mai îndepărtat. Regimul de la Ankara și-a pierdut de mult interesul și o bună parte dintre europeni nu își doresc nici ei acest lucru.
Diferența față de situațiile trecute e că în ultimul deceniu Turcia chiar a început negocierile pentru aderare și a făcut pași serioși în această direcție. Astfel, o înghețare a negocierilor sau, mai grav, o renunțare completă la obiectivul aderării Turciei la UE, ar fi foarte vizibile și ar fi dificil să se revină asupra lor.