Sari la conținut

Klaus Iohannis a luat o poziție occidentală într-o țară răsăriteană

New York Times îl lăuda săptămâna trecută pe președintele român pentru îndemnul său la toleranță în ceea ce privește căsătoria între persoane de același sex, care parcă a șocat întreaga țară:

(...) trebuie să revenim la ceea ce se numeşte toleranţă şi la acceptarea celuilalt, acceptarea celuilalt cu bune şi rele. Nu suntem toţi la fel. Nu toate grupurile etnice şi toate grupurile religioase sunt la fel. Este greşit să dăm ascultare sau să mergem pe calea fanatismului religios şi a solicitărilor ultimative. Eu nu cred în ele şi nu le sprijin. 

Președintele a spus acestea în cadrul răspunsului la scrisoarea Președintelui Alianței Evanghelice, cu referire la inițiativa celor trei milioane de români semnatari ai petiției pentru modificarea Constituției — care să stipuleze clar faptul că o căsatorie este o uniune între un bărbat și o femeie.

iohannis

Declarația, care la prima vedere poate părea nepotrivită la nivel național fiindcă a atras nenumărate critici, are de fapt un conținut mult mai plin de însemnătate, dar nu pentru noi.

Ce a făcut de fapt Iohannis prin această declarație?

Președintele a dat un semn clar că România e membru deplin al Uniunii Europene și că se distinge de țările din vecinătate. Astfel, el a reiterat de fapt două articole ale Tratatului Uniunii Europene.

Articolul 2 stipulează faptul că “Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnităţii umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranţă, justiţie, solidaritate şi egalitate între femei şi bărbaţi.”

Articolul 10 atrage atenția asupra faptului că “în definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor sale, Uniunea caută să combată orice discriminare pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.”

Acestea sunt două articole cu un puternic impact normativ asupra statelor membre și a cetățenilor Uniunii, ele stabilind valorile fundamentale pe care se bazează UE. Așadar, Iohannis a acționat precum o curea de transmisie a valorilor europene, încercând să dea un semnal la nivel național, regional dar și comunitar.

La nivel național

Pe plan intern, declarația Președintelui nu a fost primită foarte bine, ba chiar și-a atras critica BOR (și multor altor jurnaliști sau liderei de opinie).

Patriarhia a venit imediat cu o replică, spunând că demersul civic a trei milioane de cetățeni pentru schimbarea Constituției este un act perfect democratic, validat de Curtea Constituțională și nu este o cale a fanatismului religios. Mai mult, BOR pune pe seama acestui articol “neclar” din Constituție prăbușirea demografică din România și celelalte țări europene, neluând în calcul și alte variabile precum situația economică și politică a țării, migrația, sau faptul că decretul 770 (politica de control a natalității din timpul lui Ceaușescu) a fost abrogat după 1989, toate având un impact demografic negativ.

Fanatismul religios la care s-a referit Președintele, ar putea fi înțeles mai bine dacă încercăm să îl punem în contextul imaginilor apărute în zilele precedente de la pelerinajul de la Iași, în care o enoriașă era dusă la racla Sfintei Parascheva cu ajutorul jandarmilor. Proabil că asta e imaginea pe care Klaus Iohannis o avea în minte atunci când a vorbit despre fanatismul religios. Cât despre demersul de schimbare a Constituției, acesta ar reprezenta un pas înapoi în dezvoltarea României.

La nivel regional și european

Dat fiind contextul fragil cu care se confruntă UE la momentul actual (atentatele din vestul Europei, Brexit, valul de migranți, războiul din Ucraina, etc.) această declarație vine să echilibreze puțin balanța corectitudinii politice atât de blamate în ultimul timp.

După ce țările din Europa Centrală și de Est și-au manifestat clar intoleranța față de imigranți, Viktor Orban organizând de curând și un referendum pe această temă, Iohannis vine cu acest apel la toleranță și la acceptarea celuilalt, chiar dacă este în alt context.

Astfel, acesta a dat un semnal către liderii europeni că România nu va merge pe această cale intolerantă a vecinilor săi, ci va respecta valorile europene, poziționându-se ferm asupra unei chestiuni foarte sensibile în estul Europei.

Între cele 28 de state membre ale UE, numai șase dintre ele au o precizare clară în Constituție cu privire la faptul că familia este întemeiată între un bărbat și o femeie: Polonia, Ungaria, Bulgaria, Lituania, Letonia și mai nou Croația.

Acesta este cercul “select” în care cele trei milioane de cetățeni împreună cu BOR și Coaliția pentru Familie vor să introducă România. De precizat că nici măcar în Constituțiile Federației Ruse sau a Turciei nu se găsește faptul că familia este constituită dintre un bărbat și o femeie, iar țările occidentale nici nu pot intra în discuție.

Croația a organizat un referendum în 2013 la inițiativa organizației “În Numele Familiei” având sprijinul Bisericii Catolice și al partidelor conservatoare, la care 65% dintre respondenți au optat pentru ca în Constituție căsătoria să fie uniunea între un bărbat și o femeie. Totuși, trebuie precizat că în Croația, ca și în Ungaria, există forme legale (“parteneriat înregistrat”) prin care aceste relații sunt protejate — astfel evitându-se cazuri precum ale cuplului Hamilton-Coman care nu este recunoscut în România momentan, deci soțul domnului Coman nu poate obține reședința în România (în baza directivei europene 2004/38 care oferă dreptul cetățenilor UE și membrilor familiilor acestora la circulație și reședință pe teritoriul oricărui stat membru).

Concluzii

Cel mai probabil un referendum pe această temă va avea loc în România, iar schimbarea în Constituție se va produce în favoarea celor trei milioane de semnatari ai petiției Coaliției pentru Familie, dat fiind puternicul sprijin oferit de BOR și de partidele politice.

Ce rămâne de făcut este ca societatea civilă să se mobilizeze pentru a face posibilă legalizarea unei forme de parteneriat civil care să garanteze drepturi egale pentru toate persoanele și să fie în conformitate cu directivele și practicile europene.

Despre autor: Ștefan Morar este doctorand în științe politice la Universitatea din Montreal. A absolvit studii masterale în științe politice la Universitatea Liberă din Bruxelles și studii europene postmasterale la College of Europe.

Editor: Laura Ștefănuț

 

Alte articole pe teme de actualitate:

Negocierile pe acordul Canada - UE explicate

Salvarea Europei prin anularea Brexit

Ce nu spun politicienii despre „succesul” poveștii cu franci elvețieni