Sari la conținut

 Te vindecă de-ţi merge Fulga

Pe cât de mare e grădina lui Dumnezeu, pe atât de mic e gardul unora dintre posturile româneşti de televiziune. Ba chiar există cazuri în care gardul lipseşte cu desăvârşire. Şi nu doar el, ci şi un portar care să nu lase să intre chiar pe oricine. Un stăvilar al bunului-simţ, care să oprească la poartă alcătuirile bipede care cred că libertatea înseamnă să faci absolut orice absolut oriunde. Să ambalezi, de pildă, şarlatania în medicină tibetană şi să vinzi lichide incerte pe post de leacuri infailibile. E plin pământul de vraci televizuali, de guru autoproclamaţi care au băut lapte de iac direct de la sursă şi te vindecă de rele punându-ţi în palmă un borcănaş cu aspect de urocultor (folosit, pesemne, în franciza cinematografică Micţiune imposibilă).

Screen Shot 2016-11-25 at 14.03.55

În condiţiile în care filtrarea invitaţilor şi a colaboratorilor e deficitară chiar şi la televiziunile importante, nu-i de mirare că la posturile de nişă se poate oploşi oricine: traficanţi de iluzii, mistici de cârciumă, heralzi ai Apocalipsei, naturişti cu înfăţişare dubioasă, vindecători atinşi de importanţa propriei misiuni. Unul dintre impostorii toleraţi se numeşte Stelian Fulga şi apare la Estrada TV. Adică la un post de pe centura televiziunii, în a cărui grilă am mai observat un rudiment de comedie intitulat Peştele verde (cu Benone Sinulescu, Gabriel Dorobanţu şi Alexandru Jula, no less), precum şi Românica mea, o emisiune care, în numele patriotismului prietenesc, face uz şi abuz de unul dintre cuvintele cele mai urâte ale limbii: diminutivul cvasipornografic „Românica”.

Revenind la Stelian Fulga, trebuie spus că, nu cu foarte mulţi ani în urmă, omul se dădea în spectacol la OTV, ceea ce explică multe. OTV era, se ştie, o vitrină a ciudaţilor şi a escrocilor, la care un om întreg la minte s-ar fi uitat doar ca să vadă până unde se poate coborî în materie de amatorism şi promiscuitate. După închiderea corelată a postului şi a patronului, Stelian Fulga şi-a luat borcanele la spinare şi a plecat în căutarea unui alt debuşeu TV. Ei bine, l-a găsit. Şi a început aici, la Estrada TV, un ciclu de emisiuni cu titlul Fabrica de sănătate, în ale cărui pauze de publicitate se difuzează materiale despre leacurile preparate de – aţi ghicit – Stelian Fulga. Pentru variaţie, Estrada TV a inclus în grilă şi două calupuri de teleshopping, pe care cine credeţi că le prezintă? Bravo, felicitări. Şi la ce credeţi că se face reclamă? Bravo, complimente încă o dată.

Principalul efect al contactului cu Fabrica de sănătate este îmbolnăvirea. Stelian Fulga îmbolnăveşte limba română, iar telespectatorii cu un nivel minim de exigenţă se îmbolnăvesc de nervi privindu-l. M-am convins cu două nopţi în urmă, când l-am urmărit pe Stelian Fulga chinuindu-se să-şi termine cu bine frazele începute. Efortul, admirabil în principiu, era sortit în permanenţă eşecului. Ştiai de la primul cuvânt că, în încleştarea lui cu stihiile gramaticii, Stelian Fulga era condamnat la „efectul Sisif”. Or, când un om îşi încalecă frazele, practică vesel dezacordul şi îşi siluieşte limba din cinci în cinci secunde, n-ai voie să-l laşi pe ecran. Un ins care vorbeşte ca o cascadă de bolovani nu poate fi sortit unei cariere în televiziune. Mai cu seamă că nici înfăţişarea nu-l avantajează. Dacă n-ai şti ce face Stelian Fulga şi ai fi pus să-i ghiceşti ocupaţia, ai ezita între pantofar în Piaţa Chirigiu, bătăuş în beciurile Securităţii şi angajat care pune etichete pe carcasele din abatorul de bovine. În ce priveşte dexterităţile sale în ale televiziunii, şarlavraciul tot nu şi-a lămurit dilemele de platou, aşa că se trezeşte întrebându-i din sfert în sfert de oră pe operatori „Ia zi, flăcău, unde mă uit, acolo sau dincolo?”

Sigur, astea sunt fleacuri şi răutăţi. Nu poţi să te blochezi în detalii şi să ratezi esenţialul. Adică portretul de instanţă providenţială, de om care, având fir scurt cu Isus şi cu bunul Dumnezeu, le rezolvă lista zilnică de miracole. Chiar şi atunci când stă de vorbă cu diverşi „vindecaţi” (ca alaltăieri, cu o doamnă care s-a prezentat drept „Iliuţă Georgeta, dar lumea mă ştie de Monica”), Stelian Fulga are grijă să nu i se mişte aura de salvator de deasupra creştetului. Ar fi şi nedrept să se întâmple aşa ceva, câtă vreme omul vindecă tot, de la cancer la hepatită. Harul lui medical şi de tămăduitor e atât de mare, încât l-a făcut să se laude că-i poate lecui şi pe cei atinşi de „condinită ganglionară” – o afecţiune inventată de un ziarist şugubăţ tocmai pentru demascarea impostorului. Mai trebuie spus că Stelian Fulga practică „tăierea sub limbă”, procedeu care, susţine el, ajută spectaculos la purificarea sângelui. Procedeul a avut o detentă remarcabilă pe vremea lui Henric al VIII-lea şi a dat rezultate chiar şi pe vremea Caterinei de Medici. E totuşi ciudat că el se păstrează şi astăzi ca modus operandi. Dacă nu cumva o fi o pedeapsă pentru cei care, sesizând apetitul pentru şarlatanii al lui Stelian Fulga, i-au scos limba şi au râs de el.

Şi totuşi, de ce o asemenea risipă de cuvinte pentru un escroc? Simplu. Fiindcă e bine să te vaccinezi împotriva pericolelor. Asta chiar dacă Stelian Fulga susţine că s-a şcolit în intimitatea călugărilor şaolin. Ce să zic? Şaoli(n)că-dodă.